Marturisenie
de Costache Negruzzi
Pe cand rimam cate un versurel si in deseraciunea junetii ma credeam poet, pe cand ma incanta tot ce era frumos, visand o literatura nationala, pe cand nu cunosteam inca bine pre Romani si nu ma desnadajduisem de viitorul lor, am fost tradus baladele lui V. Hugo, dorin a da pre cat la putinta - o idee, Romanilor, de originalitatea poetului frantez. Acea traductie se tipari in foiletonul Albinei, unde sa si ingropase de cativa ani.
Intr-o zi, d-l Alecsandri, la dojana ce-i faceam ca nu da la lumina frumoasele sale Doine, imi zise cu sfiala ce cracteriseste pre adevaratul poet, ca va face-o, daca mai intai voi tipari eu poeziile mele.
Tu stii ca nam poezii, i-am raspuns; abia poate, daca vei gasi niste bucati de proza rimata - pacate a tineretilor si a nestiintii! - ce nu seamana a poezii cum nu seamana Doinele tale cu logogritele (vorbiri obscure) d-lui V. si cutare fabule alegorice. S-apoi avem o cenzura si...
-Asa este, dar baladele lui Hugo?
-Acele sunt tiparite si moarte.
-Invie-le intr-o brosura si iti dau parola (cuvant de onoare) ca indata voi tipari si eu doinele mele.
Fagaduinta aceasta ma indeamna a tipari acele balade, a carora singurul merit este ca dl Alecsandri, credincios parolei sale, a si pus subt teasc poeziile lui atat de simple si de romanesti.
Prezumtia a fost mare de a le dedica poetilor romani. Ele nu merita tata cinste. Far vigneta aceea? ce mai vigneta! o lira intr-o constelatie! o pleiada de septe poeti! septe cununi aninate nu stiu cum, de vine dl Eliad la inceput si dl Asachi la sfarsit! Ce litograf misel, gogoman, sont.
Traducatorul se vazu criticat in foaia Albina ca a adaos o stea la pleiada, un poet la poetii sai, incat, pentru a se indrepta lucrul, s-ar cuveni ca cel mai antic sa-si dee demisia s.c.l.
Pe urma vine dl Eliad si zice ca daca dl Asachi, ca cel mai antic si decanul literatilor nostri contimpurani si redactor al Albinei, pentru multa modestie nu se va fi inteles pre sine de cel mai antic, atunci soarta de a-si da demisia cade pe Domnia lui s.c.l.
E, Domnilor, pentru numele lui Apollon! Ce va lepadati astfel de poezie, ca Petru de Hristos! Sunteti amandoi poeti, dovada sunt scrierile Dv. si poetii ce s-au format la scoala Dv.. Nu va osanditi singuri, lasati sa va judece viitorimea si sa va pue pe fiecare la locul sau. Cat pentru mine, nici prin cuget nu mi-a trecut sa clasific pre poetii mei, sa pun pe d-l Eliad intai si pre d-l Asachi pe urma.
Va cunosc si va stim pre amandoi; si de mi-e iertat, voi zice ca e numai o reavoitoare parere a socoti ca unul e in frunte si altul in coada! Ramuri de stejar incungiura o lira, de ele sunt atarnate septe cununi, pre care sunt numele poetilor. Acesta e un cerc ce n-are cap si coada. Toti alcatuesc o hora ilustra si niciunul nu trage dantul.
Noi stim ca avem si alti poeti romani. Rosetti, Murasanul, Sion, Bolintineanu, s.a. au toata stima noastra, dar n-am putut sa-i cuprindem in pleiada noastra care ( precum vedeti) in nestiinta noastra astronomica, am format-o de septe stele, cand ea nu e decat de sease, precum va veti incredinta din foiletonul Albinei, No. 48, unde veti lua o lectie de astronomie si veti ceti si o frumoasa oda.
Publicata in Foaie pentru minte, inima si literatura, nr. 30/23 Iulie 1843
Marturisenie
Aceasta pagina a fost accesata de 2838 ori.
