Soarecul de tara si cel de oras de Antioh Cantemir
de Costache Negruzzi
Un soarec de la tara, pre altul targovat
Ca pre un vechi prieten, il cheama la ospat.
in stramta lui casuta pe oaspe-l priimeste.
ii pune inainte tot ce mai bun avea,
Orz, mazare si hrisca; il roaga, il pofteste,
Dar targovatul mandru nimic nu vra sa ia,
s-asa-n sfarsit ii zice:
- Eu mult ma mir, fratico! cum poti trai aice,
intr-o pustietate, si cum nu ti-e urat?
in viata asta scurta de ceasul hotarat
Nu poti scapa oriunde
s-oricum te vei ascunde!
Mai bine murind vesel, sa zici ca ai trait
Decat mort in viata,
Sa nu cunosti a lumii placere si dulceata.
Asemene cuvinte au fost pre de ajuns;
Caci soarecul de tara, de vorba lui patruns,
Cu oaspele-mpreuna, iesi din borticica,
si preste noapte merse cu paza si cu frica
in targ la un palat
Tot in matasarie si aur imbracat.
Din masa de cu seara sta cosnitele pline
Cu farmaturi gustoase de pre la tari straine;
Deci targovatul falnic pre soarecul taran
indata il cinsteste cu niste parmezan,
il pune pe covoare... cand iata zgomot mare
La usa se aude, si preste asteptare
C-un om in casa intra un caine medelean;
Iar soarecii alearga, s-ascund pe sub divan,
Nu sufla, pan-in seara.
Atunci sarmanul soarec, ce-n liniste la tara
Traia fara de grija, vazu ca s-a-nselat,
si cum a sosit noaptea, el drumul si-a luat
Zicand catre prieten: viata-n ticna are
La mine mai mult pret
Decat o-mbelsugare
De griji amenintata a unui targovat.
Soarecul de tara si cel de oras de Antioh Cantemir
Aceasta pagina a fost accesata de 4317 ori.
