Cant ostasesc de Thomas Moore
de Costache Negruzzi
Aduceti-va aminte de slava lui Brien-Viteazul, macar ca zilele eroului au trecut. Cazut in campiile Mononiei, adormit intr-un mormant rece, nu va mai reveni la Chincora!
A apus acea stea a razboaielor care atat de ades a inundat cu razile sale campul bataii: dar indestula din slava sa straluceste pe fiecare palos pentru a ne calauzi inca la biruinta.
Oh, Mononie! Oare pentru aceea natura podobi cu bogate vapsele campii tai, si facu dealurile tale atat de frumoase, pentru ca sa vie un tiran spre a le vestezi cu urmele robiei?
Nu, libertate! Niciodata nu ne vom lasa de zambirile tale. Mergi de spune danezilor rapitori ca e mai dulce a sangera un veac intreg pe altarul tau decat a dormi un minut in fere.
Nu uitati pe tovarasii nostri raniti care s-au insirat langa noi in ziua peirei: in vreme ce muschiul vaii se vapsea de sangele lor, ei nu s-au clatit, ci au invins si au murit! Soarele, care acum binecuvinteaza armele noastre prin lumina sa, i-a vazut cazand in campiile de Ossori.
Oh! cand el ne va lasa in asta seara sa nu se roseasca de a vedea ca ei au cazut in zadar!
Cant ostasesc de Thomas Moore
Aceasta pagina a fost accesata de 3014 ori.
