Indreptarea bardului de Thomas Moore
de Costache Negruzzi
Oh, nu osanditi bardul daca alearga la redurile unde nengrijitoarea placere culcata pe roze rade de slava. El era nascut pentru o mai frumoasa soarte si, in alte ceasuri mai fericite, sufletul sau ar fi ars de o mai sfanta flacara.
Coarda care acum tanjeste destinsa de lira sa, intinsa de sageata ostasului, ar fi incujbat falnicul arc si buzele, ce nu ravarsa decat canturi de dor, ar fi varsat in lungi valuri nobilele insuflari inimii iubitoare de patrie!
Dar, vai, sarmana patrie! Fala ta a trecut; curagiul acel ce nu trebuia a se pleca niciodata este abatut. Fiii tai numai pe ascuns suspina jalind pustiirea ta, caci e crim a te iubi si moarte a te apara! Fiii tai sunt despretuiti daca nu stiu trada; haraziti intunerecului daca nu ocarasc pe parintii lor; tortia care-i lumineaza in calea cinstelor se aprinde la focul unde patria moare.
Deci nu osanditi bardul daca cearca a uita in dulcele vis a desfatarii rana ce nu o poate vindeca. Oh! Dati-i nadejdea, o raza de lumina de va patrunde pintre intunecile patriei sale, veti vedea inima sa saltand: va depune pe sfantul altar toate patimile pe care le a hranit, toate bucuriile ce slavea, si mirtul ce sta trandav inlatat imprejurul cununei sale, asemene ghirlandei lui Armodiu, va veni sa acopere palosul sau. Dar, macar ca slava este stinsa, macar ca nadejdea pere, numele tau, Erin preiubita! va trai in canturile sale.
insusi in ceasul cand inima sa sa va parea mai vesela, el nu va perde nici suvenirul tau, nici acela a suferintilor tale.
Streinul va auzi tanguirile tale in campiile sale, suspinurile arfei tale vor trece marile, si tiranii insasi faurindu-ti ferele intre cantarile robitei lor tari, sa vor opri ca sa planga!
Indreptarea bardului de Thomas Moore
Aceasta pagina a fost accesata de 3158 ori.
