Melodia LV de Thomas Moore
de Costache Negruzzi
Adeseori, in vremea linistei noptii, pana nu apuca somnul a inlanta simturile mele, memoria aduce impregiurul meu lumina zilelor trecute; zambirile, plansurile copilandrii, vorbele de amor atat de scumpe atunci; ochii ce stralucea, acum vestezi sau inchisi, inimile vesele ce nu mai salta!
Astfel, in vremea noptei linistite, pana nu apuca somnul a inlanta simturile mele, tristul suvenir readuci lumina zilelor trecute.
Cand imi aduc aminte de toti prietenii pe care i-am vazut cazand impregiurul meu, ca frunzele in negura toamnei, mi sa pare ca imblu singur prin sala desarta a bancheturilor. Facliile sunt stinse, ghirlandele vestezite, toti oaspetii s-au dus, toti, afara numai de mine! Astfel, in vremea noptei linistite, pana nu apuca somnul a se ingreuia asupra mea, tristul suvenir readuci slaba lucire a zilelor ce nu mai sunt!
Melodia LV de Thomas Moore
Aceasta pagina a fost accesata de 3121 ori.
