Melodia L - Cant sacru de Thomas Moore
de Costache Negruzzi
Tronul tau e cazut, o, Israile! tacerea domneste pe dropiile tale; lacasele tale sunt pustii, fiii tai plang in lanturi. Unde este maica care te hranea pe sterpele tarmuri a Etamului? Focul cerului ce te povatuia nu mai lumineaza singurateca ta potica. Doamne! Tu iubeai Ierusalimul; odata el era al lui cu totul; dragostea lui era cea mai frumoasa a ta mostenire, puterea ta, tronul slavei tale, pana in minutul ce duhul raului a venit de a vestezit verdele tau oliv si cand altarele Salemului s-au aprins pentru alti Dumnezei.
Atunci s-a intunecat steaua Solimei; atunci au perit zilele sale de slava, ca iarba campului pe care vantul deslantat o smulge si o imprastie. Dumbravile prin care imbla odata cei puternici ai pamantului sunt mute si pustiite. S-au afundat acele vinovate turnuri unde Baal imparatea ca Dumnezeu! Mergiti, o, izbanditorilor, zisa Domnul! Muiati sabiile voastre in sangele lor, si surpati zidurile sale pe care Domnul nu le mai apara! Fiicile Sionului parasite calce in picioare oasele parintilor lor, si valea uciderei din Enom sa nu poata incapea pe toti mortii!
Melodia L - Cant sacru de Thomas Moore
Aceasta pagina a fost accesata de 2803 ori.
