Melodia VII - Cantul lui O'ruark, Print de Breffni de THomas Moore
de Costache Negruzzi
Razatoarea vale unde o lasasem daunazi, se deschidea dinaintea mea; eu insa tremuram: o tristeta desarta si nedescriss intuneca bucuria inimei mele. Cautam din ochi lampa ce va straluci, zicea ea, pentru inturnarea preiubitului ei pelegrin, intuneciile incepusera a ma invali; nici o lampa nu stralucea pe creasta crenelurilor! Am alergat in camera ei, ea era pustie, ca si cand moartea ar fi rapit dragostele mele. Ah! caci nu era moartea, numai moartea! Dar nu, necredincioasa fugisa. Acolo sta spanzurata alauta care prefacea in desfatari cele mai amare dureri ale mele; mana care desteptasa atat de ades pentru mine acoardele sale tresarea acum sub arzatoarele sarutari a falnicului meu rival! Era o vreme, o, cea mai mincinoasa din femei! cand palosul lui Brefni ar fi cautat pintre un milion de vrajmasi pe omul care ar fi cutezat macar in gand a se indoi de tine! iar acum. .. O, fiica degenerata a Erinului, in cat de mult s-a eclipsat slava ta! in curgere veacurilor de tiranie si de omor rusinea va face a curge sangele patriei tale. Acum blestemul sa apasa asupra ei; streinii pangaresc viile sale; vin sa ne dezuneasca, sa ne descinsteasca si multa vreme vor fi tirani! Sa mergem, sa inalțam steagul verde; tot palosul nostru sa se implante in sange pana in plasele! Din partea noastra este Erin si virtutea, din partea lor saxonii si crimul!
Melodia VII - Cantul lui O'ruark, Print de Breffni de THomas Moore
Aceasta pagina a fost accesata de 2925 ori.
