Melodia XII -Cant de razboi de Thomas Moore
de Costache Negruzzi
Oh! Unde e robul atat de injosit, osandit la rusinate lante, care ar tanji cu injosire subt povara ferelor sale, cand prin o singura silinta le-ar putea sfarma? Care suflet, pe care il degrada relele, ar astepta ca timpul sa vestezeasca puterea sa, cand cu un zbor indraznet, se poate rapezi spretronul celui ce l-a facut (cree)! Adio, tie, Erin, adio la tot acei ce vor trai spre a plange caderea noastra!
Laurul ce creste ferit de vifore, coperit de frunze si de flori, e mai putin frumos, mai putin cinstit (revere) decat arburele a caruia ramuri incununa focoasa frunte a biruintei! Pamantul pe care ne-am nascut sa intinde subt pasii nostri: verdele steag falfaie deasupra capetelor noastre; prietini ispititi merg pe langa noi, si vrajmasul pe care-l uram este inaintea noastra! Adio, tie, Erin, adio la toti acei ce vor trai spre a plange caderea noastra!
Melodia XII -Cant de razboi de Thomas Moore
Aceasta pagina a fost accesata de 2850 ori.
