Melodia XVIII de Thomas Moore
de Costache Negruzzi
Oh! nu socoti ca duhul meu este totdauna astfel vesel, tot astfel slobod de chinuri! Nu nadajdui ca zambirea vesela din asta-seara va reveni maine sa lumineze fruntea mea! Nu, viiata e o imprastiere de cateva ceasuri ostenitoare pe care roza placerei vine rar sa o impodobeasca; inima ce rasufla cu mai multa betie parfumul florilor este totdauna cea intai pe care o sfasie spinii! Dar, imbie imprejur cupa, si sa fim fericiti un minut. O, cand am putea in pelerinagiul nostru de aici de jos sa nu intalnim niciodata decat plansuri pe care veselia le poate auri cu o zambire, si zambiri pe care o tanara indurare le poate preface in lacrimi! Numai Dumnezeu stie cat de posomorata ar fi panza vietii noastre daca n-ar fi tesuta cu prietenie si cu amor; si cand aceste bunuri vor inceta de a fi scumpe sufletului meu, oh! sa nu traiesc indelung dupa ele! Acei ce au iubit fiintile cele mai tinere, cele mai curate, adeseori au plans parerea pe care au fost iubit-o; si inima ce adormi pe credinta prieteniei cei mai curate, e pre norocita daca nu fu tradata niciodata. Dar imbie imprejur cupa in cata vreme va trai in om sau in femeie macar o ramasita de adevar, voi cere la cer ca stralucitorul soare a amorului sa poata lumina junetea noastra, si dulce lumina a prieteniei sa mangaie apusul nostru!
Melodia XVIII de Thomas Moore
Aceasta pagina a fost accesata de 2691 ori.
