Melodia XXIV de Thomas Moore
de Costache Negruzzi
Umble imprejur cupa; las pe cei ce sa socot invatati si pe nerozii rezonanti sa se priceasca pentru credinta. Minutul acesta e o floare pre frageda si prea frumoasa ca sa sa vestezeasca si sa se pateze de pulberea scoalelor. Paharul tau poate fi rosu si al meu vanat; dar cand sunt pline de aceeas stralucitoare bautura, nebunul ce s-ar sfadi pentru deosebirea vapselilor lor nu merita bucuria ce ele raspandesc in suflet! intreba-voi pe viteazul soldat ce sa lupta langa mine pentru pricina neamului omenesc, de se potrivesc credintile noastre? Lepada-voi pe prietenul pe care l-am cercat si l-am pretuit, daca nu ingenuche tot la un altar cu mine? Fugi-voi departe de juna eretica care imi robeste sufletul ca sa caut airea un sarut mai ortodox? Nu! Peara si inimile si legile care cheama la un asemene tribunal curatenia, vitezia si amorul!
Melodia XXIV de Thomas Moore
Aceasta pagina a fost accesata de 2686 ori.
