Melodia XXVII de Thomas Moore
de Costache Negruzzi
Ah! crede-ma, daca toate aceste june frumuseti hrapitoare pe care le privesc cu atata tinereta astazi s-ar schimba de mani si ar peri in bratele mele ca fugatoarele daruri a zanelor, tu ai fi inca slavita precum esti acum. La orice ceas s-ar vestezi frumusetile tale, langa scumpa ruina fiecare dorinta a inimei mele s-ar inclesta mai infocata si mai tanara. Nu, cand juneta si frumuseta te impodobesc de stralucirea lor, cand obrazii tai n-au fost inca patati de plansuri, poti tu a cunoaste arderea si credinta unui suflet la care timpul te va face si mai scumpa? Oh! inima care adevarat a iubit nu uita niciodata; dar iubeste inca, credincioasa pana la sfarsit. Precum floarea soarelui inturneaza spre Dumnezeul sau, cand apune, cautatura cu care a salutat rasaritul lui!
Melodia XXVII de Thomas Moore
Aceasta pagina a fost accesata de 2720 ori.
