Pentru fatarie
de Costache Negruzzi
Fataria este o prifaciri a cuvintelor si a faptelor spre insalaciunea altora. Fatarnicul esti cu doua fete si cu doua suflete. Credi cineva ca s-au insotit cu posomorare si melanholie, caci amandoua aceste sa vad in fata sa, in vremi ce inima lui esti plina de rautate si insalaciuni. Radi sangur cand socotesti cu ce chip frumos stii sa insale pe oamenii ci-l vad si-l asculta. Toata evlavie si credinta catra legi sa vad zugravite pe fata sa: pe dinlauntru lup si pe dinafara oai. Nu esti prost la nimic, fara numai la strai, si inima lui nu ari mai necredincios dragoman decat limba sa. Cand iesa dimineata si sa duci la bisarica, saruta toate icoanile cu atata evlavii si smerenii, parca va sa-s poticneasca si sa cada gios; sa inchina lui Dumnezau pe cari in sani il huleste, ridica ochii la ceri (socotiti oari ca inima sa stii ce zic buzile lui?), cand sa scoala iar in picioari, se uita in giur impregiur si sa vedi ca cand ar fi cu totul invapaiet de ravna si de dragoste dumnezaiasca! De intalnesti pe vreun prietin a lui pe drum, indata il apuca de mana, il imbratosaza, il saruta si il giura sa-s catadecsasca sa vii acasa la dansul sa-l vada, dar indata ci acela sa duci, sa bucura ca s-au mantuit de dansul asa de bine, iar daca sa intampla acela sa vii nechemat, indata iaras ia fata curata, il heretisasti cu plecaciuni si il roaga sa-l ierte pentru proasta priimiri, dar sa uita crucis impreuna cu fimeia lui cu mari neplaceri pentru ca sa salesc sa gateasca mai multe bucate decat celi obicinuite; cuvinte dulci si shimi prietinesti nu-i lipsasc niciodata, intr-un cuvant, el esti sfantul streinilor, sarcina megiesilor, stricator binelui, diavol in casa lui, inger in lumi, si mult mai primejdios cand ii inger, decat cand ii diiavol.
Pentru fatarie
Aceasta pagina a fost accesata de 2561 ori.
