Cateva ravase
de Costache Negruzzi
Era cateva luni de cand ma inturnasem la Iasi. Vartejul sotietatii, protesuri, intrigile politice ma cuprinsesera intr-atat, incat neafland minuta de ragaz, am fugit la tara; insa acolo, singuratatea, aerul curat, privirea naturei desteptara in inima mea suvenirea doamnei B. In zadar cautam a scapa de prigonirea acestui amor atat de inflorit. El se tinea de mine si ma facea a cerca toate chinurile despartirei. De ma duceam la vanat, mi se parea ca rasunetul puscii mele trece Prutul si merge de moare la usa doamnei B. De voiam sa cetesc, doi ochi frumosi se puneau dinaintea literelor si in orice fras gaseam o espresie a domanei B. Nemaiputandu-ma lupta, am scris sa-mi vie pasportul. Am lepadat toate romantele si m-am apucat de cetit pre Tucidid si pre Xenofon. Dumnezeu sa ma ierte si pre mine si pre acesti vestiti si limbuti autori! Neideat in strategie, n-am putut pretui nici frumoasa retirada a celor zece mii, nici razboiaele peloponisiace. Aruncam cartile si ma duceam de priveam Prutul cum curge si fericam pe cazacul cu barba lunga de la pichetul din ceea parte. Imi era drag cazacul. Au nu era si el de acolo de unde era doaamna B. Aflam multa poezie in nasul lui turtit si ochii mici si multa armonie in strigatul lui monoton: kto idiot? (cine vine?)
Xenofon si Tucidid se dusesera pe urma lui Balzac si a ui Walter Scott. Imi marginisem cetirea numai in amoroasele ravase a doamnei B.
Fara indoiala, ziceam, acesta e limbagiul adevaratului amor! Laconic si infocat. Doamna de Sevigne si Ninon de Lenclos niciodata n-au putut scrie astfel. Ah, cat m-a iubit de strasnic! Si eu care socoteam ca e o cocheta si...
Ivan imi curma monologul. El imi aducea pasportul si doua scrisori cu timbru Chisinaului. Cunoscui pe adresa unia slova doamnei B. Tremurand de fericire, am deschis-o. Iata ce-mi scria:
"Prietenul meu! Sunt foarte nenorocita! Aud ca te gatesti sa vii iara in Besarabia si nu stii cat m-a suparat estea aceasta..."
Inceputul era original.
"Te-ai fost dus; gandeam ca ma vei fi uitta. Ah! cand ai sti cat te-am iubit, dar acum nu te mai iubesc. Iarta sinceritatea mea, dar m-au impresuart; am perdut pre Bibi! Inchipuieste-ti ca se vede ca-i dasa supa fierbinte sau cine stie ce. Pe la miezul noptii aud un grozav harcait pe canapeluta unde el dormea. Sar din asternut. Ce sa vad? bietul Bibi era in spasmele agoniei. Oh! nu-ti poti face o idee de cat am cercat. oh! sa-l fi vazut cum ma privea cu ochi lacrimatori! Cum se varcolea in bratele mele! Am sculat toata casa; am tirmis dupa doctor; dar saracul era in cele de pe urma minute. Nemaistiind ce sa fac i-am turnat pe gat catev ainghitituri de apa de Colonia. Sarmanul! Sarmanul! trebuia sa-l vezi cum urla, cum se zbuciuma! Oh, grozave minute pe care in veci nu le voi uita! Cand a venit doctorul, il gasi mort si pre mine lesinata ... Lacrimile ma opresc de a-ti mai scrie, dar te rog inca o data, de vei veni in Basarabia, sa te faci ca nici ma cunosti. Cand ai sti cat sunt de nenorocita!
P.S. Rupe scrisoarea asta".
Am scapat scrisoarea din mana si am deschis pre ceealalta.
"Prietenul meu! Tu ma intrebi atate-lucruri deodata incat nu stiu la care sa raspund mai intai. Vad insa ca incepi cu doamna B. si sfarsesti cu doamna B. Asadar de dansa iti voi vorbi, caci pentru celelalte interese nu-ti prea bati capul si ai dreptate, pentru ca stii ca m-ai lasta in locul tau si nu te indoiesti de sarguinta mea, de vreme ce multamirea mea o cunosti ca e sa ma tavalesc prin presudstvii (tribunale); si cu venirea ta (care cred ca va fi in curand) te vei incredinta ca prietenul tau a facut pentru tine mai mult decat tine; pentru ca pre dansul amorul nu-l taraie de nas dupa doamna B.
Tu imi scrii sa te instiintez ce face? cum sufere departarea ta si daca durerea-i s-a mai alinat. Sarmane prietene! mi-e jale de tine, caci tu esti facut a fi at vei trai inselat de femei. Mangaie-te, simtitoriule Werter, Sarlota ta nici a murit, nici s-a injunghiat, nici si-a facut seama, nici s-a bolnavit (decta numai cand i-a murit catelusul), ci din impotriva, a doua zi s-a aruncta in bratele unui tanar ofiter de lancieri ...
-Fecior! da-mi sipul cu o de Colon (apa de colonie)
-N-avem aici la tara o de Colon.
-Da-mi ceva! da-mi un pahar de apa cu gheata ...
" ... s-a arunat in bratele unui tanar ofiter de lanceri. Tu il cunosti; leitenantul Arsenie Timofeevici J. Iti aduci aminte cum radeam de dansul ca sede ca o fata mare cu ochii plecati, si cand vorbeste cu femeile, tremura. Adevarat, nu e nici o asemanare intre voi doi; capul tau e de poet si al lui de ostean si el te numea ucinoia golova (minte luminata, cap invatat); tu de cand esti nu te-ai ingrijit de toaleta, in vreme ce Arsenie Timofeevici, balan mai mult decat toti balanii, e frumos in feliul lui si e in stare a se bolnavi daca ar videa ca un fir de par dintr-un favorit e mai lung decat celalalt. Aceea insa in care te intrece, prietenul meu, si cu care te-a gatit, este dantul. Inchipuieste-ti ca el este cel intai mazurist din toata noua Rusie si tu cunosti slabiciunea doamnei B. intru aceasta. Tu sarmane filosof nu poti face o singura antresa; stangacia ta e nespusa. Asculta dar cum s-a legat acest amor. Stii ca ne gateam sa dam un bal bunului nostru guvernator. Balul a fost a doua zi dupa purcerea ta. Desi n-am multamire in adunarile zgomotoase unde domneste eticheta, aveam curiozitatea sa vadpre doamna B si sa studiez soarta ta in ochii ei, pre care tu ii asemanai cu viorele inrourate si - cu cate alte acele. Nu tagaduiesc ca in seara aceea, ea era de minune: avea un aer asa de dulce, asa de incantator, asa non so che (nu stiu ce); un aer care zicea: iubiti-ma, nu ma lasati sa ma prapadesc. Damele isi sopteau si se ghionteau; tinerii o priveau cu amor si infocare, zicandu-si intre ei: cat e de frumoasa! Se incepu mazurca. Doamna B. ncepea cu lancerul. Ce sa-ti mai spun? Era in elementul ei si, fiindca stiu ca-ti place stilul poetic, o voi asemana cu Atalanta alergand pe luciul valurilor. Insul guvernatorul se scula de la carti si veni s-o priveasca. Rusii striga: prevoshodno! (excelent, minunat). Moldovenii: minunat! Pe langa ea, toate celelalte femei era slute. Asta nu e putin cand o zice o gura indiferenta mai ales cand - stii - ca la noi sunt multe frumusele. Toata seara, n-a vorbit decat cu Arsenie Timofeevici, n-a vazut decat pre
Arsenie Timofeevici, n-a dantat decat cu Arsenie Timofeevici,, numai eu unul am facut un tur de valt cu dansa, eu care n-am dantat de patru ani. In invartirea valtului, am pomenit numele tau. Gaceste ce mi-a raspuns? - Nu-l vad la bal. A! uitasem ca s-a dus! ... Cum iti pare, prietene, raspunsul e de minune. In scurt, ce sa-ti mai prelungesc? Tu esti uitat, uitat, ca si cum n-ai fi mai fost. Lancerul sede toata ziua la ea; dar baietul nu e asa prost cat seamana. Mi-a aratat ieri un ravas de la nsa; iata ce-i scria: "Ma invinovatesti nedrept. Nu, nu ;-am iubit pre el (acel el esti tu), gandul meu era tot la tine de cand te-al vazut la alergarea de cai ... Oh! te iubesc, dusinca (sufletel)! Ma jur pre ochii acesti cari zici ca iti plac"
-Ticaloasa! se jura pre ochi, nu se gandea la Ipolit!
"Rusul insa n-o iubeste si cocheta face pe nevinovata. S-o vezi cat s-a facut de bisericoasa; sede toata ziua inchisa, merge numai la biserica si la parada. Adio, s.c.l. "
Trebuie sa aiba cineva 26 de ani si sa iubeasca cum iubeam eu ca sa simta ceea ce am simtit! In scrisoare mai era un post-scriptum:
"Dupa o indelunga suferire, in sfarsit Ipolit a murit..."
Hartia imi cazu din mani si ochii mi se implura de lacrimi, aducandu-mi aminte de nenorocita mea ruda. Apoi, in cuda si necazul ce aveam asupra doamnei B., mi-am adus aminte ca babele la noi gonesc pre necuratul afumand pene prin casa. Am cerut o catuie si foarfeci; am taiat faramele scrisoarea si ravasetele viclenii si le-am pus pe jaratecul din catuie. Privind fumul ce se ridica si apoi perea ce perise amoriul ei, am zis slugii mele sa se duca si s-afume odaia cu hartiile aceste. El ma privea c ochii holbati.
-Ai auzit?
-Bine; apoi?
-Apoi sa zici sa-mi insale indata calul si sa te gatesti sa mergi cu mine.
-Unde?
-La calugarie.
Ivan se departa clatinand din cap. Negresit ca ma socotea nebun.
Asteptand calul, m-am dus la malul Prutului. Cazacul, cunoscandu-ma, ma saluta. O! cat mi-a parut el de slut! Eu m-am pus pe tarm si sfasiind pasportul, aruncam bucatelele in apa, zicand: ce viclenie! sa ma uite pentru ca nu mai sunt fata, pentru ca nu stiu mazurca, pentru ca nu port epolete, pentru ca nu-s balan. Sa-mi zica fara pic de mustrare a cugetului ca nu ma mai iubetse, pre mine care o iubeam ca sufletul! Sa-mi spuie ca pre Bibi nu-l va uita in toata viata! Va sa zica ca mai mult iubea pre catel? Bine zice prietenul meu ca sun oameni meniti a fi cat vor trai insalati de femei.
In vremea aceasta, calul era gata. Indata purcesei ca un duh de spaima imboldit de fierbinteala frigurilor si cand ma desteptai din ameteala mea, vazui calul numai spuma si coastele lui sangerate de pinteni.
-Ivane, unde suntem?
-Intram in Iasi. Iata se intorc de la Copou.
Plecasem sa ma duc la vro sehastrie, sa fug de lume si ma trezii in Iasi.
Insera. Abia avui vreme a-mi schimba hainele ca sa nu scap reprezentatia de la teatru.
Se da: Est-ce un reve? (E un vis oare?)
1836 august
N.B. Trecusera 22 de ani, de and nu fusesem in Basarabia, cand in iarna trecuta, guvernul nostru ma insarcina cu o misie la Chisinau. In sfarsit, eram sa vad locurile dorite, rude, prieteni ce nu-i revazusem de 22 de abi! o viata de om! In calatorie toate amintirile juniei se gramadeau in inchipuirea mea si mi se parea ca privesc pe Melelii calare si pe doamna B., valsand cu ofiterul de lanceri.
Era dimineata cand am intrat in oras. M-am dus la vechea mea gazda, unde ma astepta cea intai deceptie.
In locul mosneagului de la 1835, atat de ros si de vesel ma intampina un neamt sarbad si flegmatic, care carmuia birtul.
Luai un fiacru si vizitai orausl, pre care il gasii sporit in marime, de nu si in frumuseta.
La urma, ma hotarii sa ma duc la doamna B. Nu stiu pentru ce, cum pusei acest gand, inima incepu a mi se bate, si simtii o neliniste oarecare. Era aceasta oare o aducere aminte a vremii trecute? Nu cred. Se strecurase atata timp, se petrecusera atatea intamplari, incat nu putea fi alta decat acea impresie a tineretei, care ramane pururea in sufletul omului.
O sluga ma anunta. Intai indestul de uimit intrun salon unde ma astepta o noua deceptie. Gasii o babuta zbarcita, incungiurata de catei si de motani, care, dupa ce tabac! Niciodata n-as fi gacit ca batrana asta ce purta ochilari si priza tabac era frumoasa doamna B., odinioara fala Chisinaului!
-Cum, doamna mea, porti ochilari?
-Ce? ai plesuvit?
-Ti-au cazut dintii? s.c.l., s.c.l.
Dupa o conversatie atat de prozaica, in care vreme ne uitam unul la altul, am sfarsit prin a rade noi insusi de noi si a ne mangaia de poznasele ispravi ale timpului.
Am petrecut doua saptamani vesele in capitala Besarabiei, unde am gasit cea mai buna primire si cea mai cordiala ospetie.
1857, mai
Cateva ravase
Aceasta pagina a fost accesata de 3658 ori.
