Duchesa Milanului
de Costache Negruzzi
Italie, dupa ce o indelunga vremi s-au luptat pentru slobozanie sa cu imparatii, la ce de pe urma o dobandisa; si ei nu mai ave intru ea decat o umbra de stapaniri in niste particularnice staturi, cari inca ii cunoste, nu atat ca sa-s incredintazi de protecsie lor, cu cat sa teme sa aiba din puterea lor. Milanezul era cel mai mari dintre toate.
Viscontezii, cari din particularnici stapanitori sa facusa duchi, sa bucura de o stapaniri legiuita prin bunavointa a noroadelor, si prin aceea a imparatilor. Dar parte barbateasca a acestii familii sfarsandu-sa, toate driturile sali au trecut in Casa de Orleans, prin Valentina Milanului, cari sa maritasa dupa acest vestit duc de Orleans, ci s-au omorat de Ioan, ducul de Burgon. Stare ce jalnica intru care catandisasa Franta, din pricina razboaielor cu englejii si a feliuri de tarifuri de cari aceasta imparatie era stricata, nu au lasat pe copiii ducului de Orleans ca sa-s duca sa puie stapanire pe acest ducat. Venetienii, cari afla milanezul dupa placerea lor, negresit l-ar fi apucat daca nobilitate Milanului nu s-ar foarte salit ca sa-i opreasca. Sfors, castigand mult ipolipsis intru acest razboi, s-au ales gheneral a milanezilor si nu dupa multa au luat si titlu de duc de Milan, cu toate impotrivirile Casii de Orleans, cari nu era in stari a-l opri cu puterea armilor. Dar Carl al 8-le murind fara clironomi, Luiz al 12-le, carile era duc de Orleans, i-au urmat, si mai intai au cugetat sa pui stapanire pe ducatul Milanului, cari i sa cuvine dupa atata legiuire. Sforsii i s-au impotrivit catava vremi, dar in sfarsat s-au izgonit de frantozi, cari au ramas pacinici stapanitori acestui ducat.
Ludovic Sfors, inchipuind ca va pute tragi vreun folos din dihonie lui Jan-Jac Trivuls si a lui Aubini, gheneralul frantozilor, au mai facut niste noua cercari, a carora insa implinire au fost foarti ra, caci au fost prins si dus la inchisoare de la Los (Loches), unde piste putin au si murit, lasand in mica varsta pe Maximiliian si Frantisc Sfors, copiii sai. Maximilian au stiut atata de bine a sa noroci de vrajmasiile pe care papa Iulie al 2-le starnisa asupra Frantei, dupa ce au dobandit mii de faceri de bine, incat s-au cunoscut de duc de Milan si au izgonit pe frantozi prin agiutoriul a multor printipi, iar mai ales si prin agiutoriul elvetilor.
Luiz al 12-le murind fara sa poata stapani iaras milanezul, Frantisc I care i-au urmat au trecut muntii cu o puternica oaste si au inceput stapanire sa prin razboiul acel vestit de la Marinian, care au adus intru cunostinta trufie ce ingamfata a elvetienilor, si au statornicit pe frantozi in ducatu Milanului. Craiul au dat buni conditii lui Maximiliian Sfors, cum si un bun loc in Franta, unde s-au pitrecutantru odihna zilile sali. Craiul, carile cauta a-s castiga inimile noilor lui supusi, au zabovit indestul la Milan, dand prin aceasta prilej tinerilor curtezani de a faci cunoscut damilor ca era tot atat de galanti in vremi de paci pe cat sa aratasa strasnici la bataie de la Marinian. Printre numarul cel mare a persoanilor frumoasa care pe ace vremi sa afla la Milan, Clarisa Visconti, fata unui cadet a acestii slavite casa, cari perisa in cel din urma razboi, intrece cu covarsari pe celelalte: nastire sa, frumsata sa ce nemarginita si mare sa fapta buna au salit pe craiul a o tratarisa cu multa deosabire. Amiralul de Bonivet, favoritul lui Frantisc I, s-au atins cu atata viosime de frumsatile acestii persoane vrednici de iubit, incat s-au amorezat strasnic din ce intai data ci au vazut-o. Pofta care ave de a-i place l-au facut a faci multe indatoriri rudelor contesii Visconti, mama Clarisii, cari era din casa de Sent Severin. Contesa, multamind amiralului, el au gasit prin aceasta prilej a mergi sa-i faca vizita, cagetand ca-i va fi usor a spune santimenturile inimii sale frumoasei Clarisai. Contesa si fiica-sa l-au priimit cu multa politica si i-au facut toata cinste ci sa poate faci favoritului unui mare crai. Cu toati ca amiral ave o fisionomie placuta, o mari viosami si multa indrazneala, intalepciunea ci sa vide in toati faptile Clarisai si un aer di megalie ci era ravarsat intru toata persoana sa, si cari radica cu covarsare frumusata sa cea mari, au intiparit intr-acest favorit atata raspect catra dansa, incat nu au avut atata puteri a-i vorovi de amoriul sau; i-au mai facut de multi ori curti, hotarat a-i marturisa aceea ci el samta pentru dansa, dara el sa intorce, fara sa indrazneasca a-i spune taina sa, si mai inamorat decat cum era cand sa duce.
Canalul Milanulu, cari esti lucru frantuzilor, savarsandu-sa intru ace vremi, damile sa primbla adesaori cu caici. Craiul cari adusasa din Italiia pe cei mai vestiti muzicanti, poronce in toati sarile sa sa pui luminatii de-a lungu canalului si da baluri damilor. Amiralul, cari nu perde nici un prilej de a vide pre Clarisa, intru o za cand o intovarasa la primblari pe canal, un caicciu ci s-au aflat din intamplari langa dansa au samtat atata placeri a o priivi, incat au uitat a faci maneovra sa, fiind pricina caicului, ci s-au lovit de o mica corabioara. Stapanul caicului, probozind pe caicciu de a lui cea mari indeletniciri a sa uita la frumoasa Claris, au vrut sa-l maltratarisasca. Dar amiral l-au oprit si, scotand din buzunarul sau o punga plina de aur, au dat-o caicciului, zacand ca unui om ce ave asa bun gust i sa cuvine si mai bun noroc.
Duchesa Milanului
Aceasta pagina a fost accesata de 2759 ori.
