Oda III de Antioh Cantemir
de Costache Negruzzi
Nu credeti pre barbatul cu fata zambitoare,
Care pre cer va jura al sau prietesug,
Fugiti de-a lui cuvinte caci sunt otravitoare,
si va menesc un jug.
Cand inima nauntru i s-ar putea strabate,
Atunce s-ar cunoaste ipocritismul sau,
Desi s-arata-n fata avand simtiri curate,
Dar sufletu-i e rau.
El nu se carmuieste decat de a sa voie,
Cu orice-ndatorire nu-i intri in favor.
Nu asteptati la dansul vrun sprijin la nevoie,
Sau vreun ajutor.
De va vedea la altul un lucru ca sa-i placa
infierbantat de pizma e-n stare a crapa,
in vecinic neastampar nu stie cum sa faca,
Sa-l poata capata.
Cand poate rau sa faca prilejul el pandeste,
si fara de pricina saracul asuprind,
in grea ticalosie pre oameni imbranceste,
Spre a-i vedea pierind.
Cucernici batranete, nici cinstea cuvioasa,
Nici sexul acela gingas pre el nu marginesc,
De-a limbii lui viclene iuteala veninoasa,
Cu totii patimesc.
Acela numai care norocul il pazeste
De n-are cunostinta-i nu e tinut de rau;
Dumnezeiescul nume acel om nu huleste
Caci n-are Dumnezeu.
Cerescule parinte! Tu carmuiesti zidire
Acea alcatuita cu insasi mana ta;
De a ipocriziei vicleana plasmuire
Grabeste-a ne scapa!
Repede dintre nouri sageata acea iute
Ce este hotarata pentru nelegiuiti,
si scapa omenirea de fiare neplacute
De raii ipocriti!
Oda III de Antioh Cantemir
Aceasta pagina a fost accesata de 2731 ori.
