Crispin, rival stapana-sau
de Costache Negruzzi
Persoanile
Monsiu Oront - targovat din Paris
Madame Oront - tatal lui Damis
Monsiu Orgon - amorezatul Angelicai
Valer
Angelica - fiica lui M. Oront, fagaduita lui Damis
Crispin - sluga lui Valer
Labranche - sluga lui Damis
Lizeta - slujnica Angelicai
Perdeaua sa inchipuiesti la Paris!
Perdeaua 1
Valer, Crispin
intra amandoi prin doua impotrivite laturi.
Valer: - Ah! Bine ca te mai vad, gelatule!
Crispin:- Sa vorbim fara manie.
Valer: - Blastamatule!
Crispin:- Sa lasam, ma rog, evgheniile noastre: de ce te jaluiesti d-ta?
Valer: - De ce ma jaluiesc, vanzatoriule? Tu mi-ai cerut voie pentru opt zile, si esti mai mult de o luna de cand nu te-am vazut! Ci, asa o sluga trebui sa slujasca?
Crispin:- Credi-ma, boieriule, eu te slujasc precum imi platesti: mi sa pare ca unul n-are mai multa dreptate a sa jalui decat celalalt.
Valer: - Eu as vre sa stiu de unde tu vii acum?
Crispin:- Eu am lucrat pentru norocul mieu. Am fost la Turin cu un caValeri din prietinii miei, sa fac o mica expeditie.
Valer: - Ce expeditie?
Crispin:- Sa radic un drit ci el s-au dobandit asupra oamenilor de tara prin chipul faptelor sale.
Valer: - Tu vii deci chiar apropo pentru ca n-am nici un ban si tu trebui sa fii in stari ca sa ma imprumutezi.
Crispin:- Ba nu, monsiu, noi n-am facut o norocita pascuire, pestile au zarit undita si n-au vrut nicicum sa muste din nada.
Valer: - Ce bun baiet esti tu! Asculta, Crispin, iti iert cele trecute, am trebuinta de istetime ta.
Crispin:- Ce blandeta!
Valer: - Eu ma aflu intr-o mare suparare.
Crispin:- Datornicii d-tale nu vor ei sa mai astepti? Acel gros negutitori caruia i-ai dat sanet de 900 franci pentru marfa de 300 ce t-au dat, au luat vreo hotarari giudecatoreasca asupra d-tale?
Valer: - Ba nu.
Crispin:- A! intaleg: ace darnica marcheza ce s-au dus ea singura de au platit croitoriului d-tali cari te trage la giudecata, au descoperit ca noi lucram intr-un consert cu dansul?
Valer: - Nu-s aceste, Crispin! Eu m-am amorezat.
Crispin:- Ho, ho, si de cine oare?
Valer: - De Angelica, fiica ce una nascuta a lui M. Oront.
Crispin:- O cunosc din videri. Of, ce frumoasa figura! Tatal sau, de nu ma insal, esti un targovat care locuiesti intr-aceasta casa, si foarte bogat.
Valer: - Asa, el are trii mari case in celi mai frumoasa piaturi a Parisului.
Crispin:- Ce vrednica de iubit esti Angelica!
Valer: - inca sa socotesti ca are bani gata.
Crispin:- Eu cunosc toata marime dragostii d-tali. Dar pana unde ai agiuns cu mititica fata? stii ea plecarile d-tali?
Valer: - De opt zile de cand am o sloboda intrare la tatal sau, asa de bine am lucrat incat ma vedi cu un ochi placut. Dar Lizeta, slujnica sa, mi-au spus o vesti care ma diznadajduieste!
Crispin:- si ce t-au spus ace diznadajduitoare Lizeta?
Valer: - Ca am un rival. Ca M. Oront au dat parola sa unui tanar om din provintie, cari sa asteapta sa sosasca la Paris ca sa ia pe Angelica.
Crispin:- si cari este acest rival?
Valer: - Aceasta inca nu o stiu. Au strigat pe Lizeta in ceasul ce imi spune aceasta amara vesti si am fost salit a ma duci fara sa aflu numile sau.
Crispin:- Precum vad, n-om sa fim asa degrab stapanitori celor trii case a lui M. Oront.
Valer: - Du-te de gasaste pe Lizeta, vorbesti-i din parte me, dupa aceea vom lua masurile noastre.
Crispin:- Pre bine.
Valer: - Eu ma duc sa te astept acasa. (Sa duce.)
Perdeaua a 2-le
Crispin, singur
Cat m-am saturat de slujit! A, Crispin! Tu esti vinovat! Tu totdeauna te-ai varat in bagateli. Tu trebuia acum sa stralucesti in finant! Cu duhul care am, asa sa traiesc, as fi facut pan acum mai mult de o bancheruta!
Perdeaua a 3-le
Crispin, Labranche
Labranche: - Nu-i acela Crispin?
Crispin: - Oare pe Labranche il vad eu?
Labranche: - intocma, Crispin, el insusi!
Crispin:- ii Labranche sau mori! Norocita intalniri! Vin sa te imbratosez, scumpul meu! Cu adivarat, nemaivazandu-te la Paris, ma temem sa nu te fi departat vreo hotarare a Curtii.
Labranche: - Credi-ma, prietine, am scapat-o frumos, de cand nu te-am vazut, au vrut sa-mi dei slujba pe mare, gandem c-oi fi cat oi trai la catarg.
Crispin:- O, Dumnezaule! Dar ce-ai facut tu?
Labranche: - intr-o noapte, am indraznit sa opresc intr-o hudita dosata un negutitori strein ca sa-l intreb, pentru curiozita, vesti de la tara sa si cum el nu stie frantozasti, au socotit ca-i cer punga, au inceput a striga "talharii "!! Straja vine, m-au socotit de talhari, ma duc la catarg unde am sazut sapte saptamani.
Crispin:- sapte saptamani?
Labranche: - As fi mai sazut inca far agiutoriul unii teleleiti?
Crispin:- Adivarat?
Labranche: - Sa pornisa foarte asupra me, dar, aceasta buna prietina au facut atata incat au discoperit nevinovatia me.
Crispin:- Bine este sa aiba cineva puternici prietini!
Labranche: - Aceasta intamplari m-au facut sa ieu mult sama.
Crispin:- Cred ca nu vei mai fi periergos sa stii vesti din pamanturi streine.
Labranche: - Nu, pentru Dumnezau! Eu m-am apucat de slujit si tu, Crispin, ce faci tu?
Crispin: - Ma aflu ca si tine un talhari de cinste, si eu m-am apucat de slujit; dar eu slujasc un stapan fara averi care tane o sluga fara hac; eu nu sunt pre multamit de conditia me.
Labranche: - Eu insa sunt indestul. M-am tras la Chartres, slujesc pe un tanar cu numile Damis; el esti foarti vrednic de iubit; iubesti giocul, vinul, fimeile, in scurt, esti un om de lumi, noi facim impreuna tot feliul de berbantarii. Aceasta ma eglendisaste, aceasta ma intoarce de la facirea de rau.
Crispin:- Nevinovata viiata!
Labranche: - Asa-i?
Crispin:- Cu adivarat. Dar spune-mi, Labranche, ce cauti la Paris? Unde te duci?
Labranche: - Ma duc intr-aceasta casa.
Crispin: - La M. Oront?
Labranche: - Fiica-sa esti fagaduita lui Damis.
Crispin:- Angelica fagaduita stapana-tau?
Labranche: - Monsiu Orgon, tatal lui Damis, au fost la Paris, sunt zile. Eu am fost cu dansul. Ne-am dus, de am vazut pe M. Oront cari esti din vechii sai prietini, si ei au alcatuit intre dansii aceasta insotire.
Crispin:- Asadar, aceasta esti o treaba sfarsita?
Labranche: - Da. Contractul esti iscalit de amandoi parintii si de Madame Oront. Zastrea, cari esti de zaci mii de galbeni in bani pesin, esti gata; nu sa asteapta decat sosirea lui Damis ca sa sfarsasca lucru.
Crispin:- Ei! Aceasta fiind deci, Valer, stapana-meu, n-ari decat a-s cauta intr-alt loc norocu.
Labranche: - Ce, stapana-tau?
Crispin: - El ii amorezat tot de ace Angelica, dar daca Damis ...
Labranche: - O! Damis nu va lua-o. Este o mica greutate..
Crispin:- si care?
Labranche: - Cand tatal sau il insura aicea, el s-au insurat la Chartres.
Crispin:- Cum?
Labranche: - El iube o tanara persoana cu cari ... in chip ca la intoarcirea bunului om Orgon, s-au facut in taina o adunare de parinti; fata esti de oameni cinstiti. Damis au fost salit sa o iei.
Crispin:- O, aceasta schimba socoteala.
Labranche: - Am gasit straile de miri a stapana-meu gata; am poronca sa le duc la Chartres, indata ce ma voi intalni cu M. si Madame Oront, si voi intoarci parola lui M. Orgon.
Crispin: - Sa straci parola lui M. Orgon?
Labranche: - Aceasta ma si aduci la Paris. Ramai sanatos, Crispin. Cred ca ne vom mai vide.
Crispin: - Asteapta, Labranche, asteapta, fatul meu! Mi-au venit o idei ... Spune-mi, stapana-tau esti cunoscut de M. Oront?
Labranche: - Ba, ei nu s-au vazut niciodata.
Crispin: - stii ce! Daca tu ai vre, am pute faci un frumos lucru, dar dupa intamplarea ta de la basca, ma tem sa nu fi ramas far curaj.
Labranche: - Nu, nu, spune, o furtuna trecuta nu opresti pe un bun corabieri sa mai intre in mare; vorbesti. Ce vrei sa zaci? Ce, ai vre sa faci pe stapana-tau sa treaca cu numile lui Damis, si sa ia ...
Crispin: - Stapana-meu? Of, Doamne! Un calic pentru o fata ca Angelica! Eu ii hotarasc o mai buna parte.
Labranche: - Cine?
Crispin:- Eu.
Labranche: - Sa ma crezi, ai dreptate. Aceasta, cum mi sa pare, nu-i rau socotit.
Crispin:- si eu sunt amorezat de dansa.
Labranche: - Eu gasasc de cuviinta dragostea ta.
Crispin:- Voi lua numile lui Damis.
Labranche: - Bine zaci.
Crispin: - Voi lua pe Angelica.
Labranche: - Priimesc.
Crispin:- Voi pune mana pe zastri.
Labranche: - Foarte bine.
Crispin:- si ma voi duci pan a nu intalegi ei inca.
Labranche: - Sa ne talmacim mai bine la acest pont.
Crispin:- Pentru ce?
Labranche: - Tu zaci ca sa te duci cu zastrea far sa pominesti de mine nimic. Trebui ceva indreptat intr-acest plan.
Crispin: - O! Noi ne-om duci impreuna.
Labranche: - La aceasta lucrari iti voi sluji de tovaras. Lucrarea, te incredintaz, esti cam sameata dar barbatie me sa radica, si simtesc ca sunt nascut pentru mari lucruri. Unde ne vom duci noi s-ascundim banii zastrii?
Crispin: - in fundul vreunii departate provintii.
Labranche: - Eu cred ca va fi mai bine afara din stapanire aceasta; ce zaci tu?
Crispin:- Vom vide. Spune-mi de ce caractir este M. Oront?
Labranche: - Un targovat tari prost, un duh mic.
Crispin: - Dar Madame Oront?
Labranche: - O fimei de la 25 pan la 60 de ani; o fimei plina de iubire de sane cu un duh foarte nestatornic, care credi tot intr-un ceas si pour si contre.
Crispin:- Ajunge; trebui sa cautam strai pentru ...
Labranche: - Tu te poti sluji cu ale stapana-miu ... Asa, tocma tu esti chiar de statul lui.
Crispin:- Bine-ai socotit.
Labranche: - Vad iesind nu stiu pe cine de la M. Oront. Haide la gazda me sa socotim asupra ispravii lucrarii noastre.
Crispin:- Trebui mai intai sa alerg acasa ca sa vorbesc lui Valer si sa-l fac prin vro minciuna sa nu vie vro cateva zile la M. Oront. indata te agiung.
(Sa duc.)
Perdeaua a 4-le
Angelica, Lizeta
Angelica: - Asa, Lizeto, de cand Valer mi-au discoperit patimirea sa, o tainuita mahniciuni ma usuca si, samtasc ca de voi lua pe Damis, imi va scurta odihna vietii.
Lizeta: - Ce om primejduincios esti acest Vaier!
Angelica: - Cat sunt de nenorocita! Privesti starea me Lizeto; sfatuiesti-ma, te giur, ce trebui sa fac?
Lizeta: - Ce sfat poti d-ta astepta de la mine?
Angelica: - Acel ce ti-l va insufla interesul cari tu iei la aceea ce sa atinge de mine.
Lizeta: - Nu-ti poate cineva da decat doua feliuri de sfaturi; unul, ca sa uiti pe Valer, si celalalt sa te impotrivesti puterii parintesti. Ai pre mult amori ca sa urmezi pe cel dintai, pentru ca sa-ti dau cel de al doile, cugetul meu ii pre delicat. Acestea sunt suparatoare, precum d-ta vezi!
Angelica: - Ah, Lizeto, ma diznadajduiesti!
Lizeta: - Asteapta! Mi sa pari ca vom pute impaca amoriul d-tali si cugetul mieu. Asa. Haide sa gasim pe maica d-tali.
Angelica: - Ce sa-i zacem?
Lizeta: - Sa-i marturisim tot. Ea iubesti colachiile, dizmerdarile; sa o colachefsim, sa o dizmerdam. in sfarsit, ea te iubesti, si va sali poate pe Monsiu Oront sa-s intoarca parola sa.
Angelica: - Tu ai dreptate, Lizeto, insa ma tem ...
Lizeta: - Ce?
Angelica: - Cunosti pe maica-me; hotararile sale sunt tari nestatornice.
Lizeta: - Esti adivarat ca ea totdeauna sa pleaca dupa socotinta celui ce-i vorbesti mai pe urma. Nu ne pasa; sa o tragim in partea noastra. Dar o vad. Tragi-te deoparte. Vei veni cand eu iti voi faci samn.
(Angelica sa tragi in fundul theatrului.)
Perdeaua a 5-le
Madame Oront, Lizeta, Angelica
(in fundul theatrului)
Lizeta: (facandu-sa ca nu vedi pe Madame Oront) - Nu poate cineva tagadui ca Madame Oront esti una din celi mai vrednici de iubit dame a Parisului.
Madame Oront: - Lingusitoari esti tu, Lizeto.
Lizeta: - Ah, Madam, nu te vid'em. Vorbile acesti ce d-ta ai auzit sunt celi mai de pe urma a unii voroave ce am avut cu Mamzel Angelica in pricina maritarii sale. D-ta, ii zacem, ai ce mai drept giudecatoare din toate maicile, ce mai cu minte ...
Madame Oront: - Cu adivarat, Lizeto, eu nicicacum nu saman celoralalte fimei. Totdeauna mintea ma povatuieste.
Sfarsit
Crispin, rival stapana-sau
Aceasta pagina a fost accesata de 2856 ori.
