Muza de la Burdujani - Partea 1
de Costache Negruzzi
Persoane
Cucoana Caliopi Busuioc
Trohin, vames si amorezat de c-na Caliopi
Draganescu , nepotul sau
Teodorini
Baron Flaimuc
Signior Turlupini
Kir Lacherdopolos
Stanica, baiet de taran, sluga la c-na Caliopi
Scena I
Scena se petrece la Burdujani, in casa c-nei Caliopi.
Teodorini (Teatrul infatiseaza un salon)
Draganescu (singur): in sfarsit iata ziua cea mare... Of! si tare-s ingrijit! Pana aici, slava Domnului, toate merg bine. Cucoana Caliopi a priimit tustrele ravasele, si a ramas incantata de dansele. asteapta cu cea mai vie nerabdare vizita petitorilor ei; si ideea unor izbande asa de frumoase o fac rea si amarnica catra mosu-meu. Macar de l-ar face sa se lasa de dansa!
Cand se-ntampla de se leaga
amorul de vrun batran,
Sa ma crezi ca nu-i de saga,
Leaga-l de gard si-i da fan.
Toata mintea-si prapadeste
Ca si bietul mosul meu;
Staricica-si rasipeste
s-apoi imbla teleleu.
Scena II
Draganescu, Stanica, s-apoi Teodorini
Stanica: Cuconasule, te-ntreaba.
Draganescu: Cine?
Stanica: Unu cu straie nemtesti, care zice ca vine de la dta si nu te-o gasit.
Draganescu: Nu-l cunosti?
Stanica: Nu l-am vazut de cand sunt.
Draganescu: Zi-i sa intre.
Stanica: (la culise). Poftim inuntru, domnule. (Teodorini intra.)
Draganescu: Ce? tu esti, Teodorine?(Catra Stanica.) Ce face cuconita? (bis)
Stanica: S-o pus la toaleta.
Draganescu: Bine, du-te de-ti cauta de treaba. (Stanica iese.) avem vreme de vorbit.
Teodorini: Viu de la tine, mi-au spus ca esti aice, s-am venit inadins ca sa-mi dai cele de pe urma stiinti.
Draganescu: Tronc! tocma cand o sa ne apucam de treaba! Esti asa de struluibatec, incat sunt sigur c-ai uitat tot ce t-am spus.
Teodorini: asa ti se pare? asculta dar sa-ti repetez lectia mea. Tu iubesti pe duduca anica, fata unui proprietar de aice; parintii t-au fagaduit-o, daca mosu-tau s-a face danie tie, dar mosu-tau nu vrea sa se lege, pana nu s-a incredinta de vrea sau ba sa mearga dupa dansu c-na Caliopi Busuioc, care-i fagaduieste ca l-a lua de zece ani acum. Deci, ca sa dezbar cu totul pe mosutau, eu, Teodorini, actor roman si prietinul tau, am scris trei ravase sus-pomenitei c-ne Busuiocese, in care sub trei nume deosabite ii cer de trei ori mana sa, mana aceasta ce o asteapta mosu-tau de atata vreme; si nadejduiesc ca voi izbuti ca pana in seara sa aleaga numita c-na Busuioceasa macar pe unul din tustrele persoanele ce o sa reprezentez, de nu pe tustrele.
Draganescu: Minunat! Ce vrei dar sa mai stii?
Teodorini: Vreu sa stiu mai lamurit, acea ce tu mi-ai spus din fuga. De pilda, ce lucru-i asta c-na Caliopi Busuioc, care de atata vreme face sa suspine inima cea de vames a mosu-tau?
Draganescu: O alcatuire de toate ridiculele trecute, prezente si viitoare, o fata batrana si nebuna care-si inchipuieste ca nebuneste pe toti barbatii, si socoate ca nu-i poti zice buna dimineata fara sa-i faci o declaratie de amor. Cand rea si nesuferita, cand simtimentala si cocheta, s-aprinde si se alinta ca o copila brudnica, si deodata o vezi ca se arunca in disertatii metafizice si in dispute literare, de n-o mai intalege nici dracul. Toata dorinta ei e s-auda vorbind de dansa. inchipuiesti-ti ca se socoate poeta si muzicanta, incat bietul targusorul nostru geme de versurile si de sonatele ei; de aceea noi toti o numim Muza de la Burdujani.
Teodorini: Cum dracu mosu-tau, un om asa de rece si de flegmatic, s-a inamorat de dansa?
Draganescu: O cunoaste de mult. S-a deprins vazand-o in toate zilele; s-apoi au fost odata amandoi tineri; lumea a si vorbit multe de dansii pe vremea aceea. Vrea pesemne sa-si rascumpere pacatele tineretilor.
Teodorini: Mai are ea niscai resturi de frumuseta?
Draganescu: Ce are a face? O groaza, frate! orice t-ai inchipui e mai putin decat cum e in fiinta.
Teodorini: Mari, ce spui?
Draganescu: Te-i incredinta cand ii vide-o.
Teodorini: Planul meu e gata. Sub numele de neamt o sa atac simtitatea ei, cochetaria sa sub acel de italian, si s-o fac s-o apuce nabadaicile sub acel de grec; las-pe mine, si haidem acasa la tine, trebuie sa-mi fi adus costiumele; si fiindca si casa ta e chiar alature, n-a sa urmeze zabava intre vizitele mele.
Draganescu: Toata nadejdea mea-i la tine! (Iese amandoi; Stanica intra.)
Scena III
Stanica: (singur). Iaca, bre! cuconasii istia se duc, parca se tem de cuconita. Doamne! cat ii de amarnica azi! nimic nu-i mai place. am inchiet-o de trei ori si tot s-o rupt sferile, curgea apa de pe mine; pe urma o trebuit s-o varuiesc din cap pana in picioare, da incai acu-i alba si rosa ca o papusa.
Parca-i scoasa din cutie,
Zau asa-i de pupuica,
insa geaba! n-a sa fie
Niciodata frumusica.
O fetita de la tara
N-are-atate fesfesele,
Se gateste la izvoara
Cu ghioci si viorele;
Nu ca aste targovete
Ce se dau hojma cu huma,
incat seamana-a lor fete
Vazdogi batute de bruma.
Eu nu stiu de ce nu-si tocmeste o fata in casa? M-o luat pe mine, pentru ca m-o crescut si m-o invatat carte; zice ca fetele imbla dupa baieti, parca baietii nu imbla dupa fete, ha, ha, ha! Ian sa-i gatesc benghiurile, si sa-i pun oglinda la soare ca sa se vada ghine. aha! o aud cantand, pesemne s-o schimbat vantul. Dinioarea era pozna!
Scena IV
C-na Caliopi, Stanica
Caliopi (cantand):
azi cu o petitiune
M-adresai catra amor,
si-l rugai cu-ncordaciune,
Sa astampere-al meu dor.
De-a mea trista pusaciune,
Te indura, zeu de foc!
De nu vrei protestaciune
Sa intind in orice loc.
azi am compus versurile aceste. Cum iti par, Stanica?
Stanica: Frumos, cuconita, tare frumos. Cam mult ciune si taciune.
Caliopi: Taci, nataraule, daca nu conprinzi limba cea frumoasa, si da-mi un scaun. (Stanica aduce un scaun.) Nu aice; pune-l dinaintea oglinzii, prostule! (Se pune jos.) asa-i ca-s bine, Stanica? ha! cum iti pare! Ce zici de pana asta care am pus-o in varful capului, asa-i ca ma prinde minunat?
Stanica (in parte): Parca-i de cei care joaca pe franghie.
Caliopi: Ce-ai zis?
Stanica: Zic ca tare bine iti sede.
Caliopi: asa-i? tine, cauta aici in ridicol si fa-mi lectura celor trei bilete, in vreme ce eu imi voi pune benghiurile.
Stanica: . Cuconita! D-apoi ti le-am mai cetit de vro trei ori.
Caliopi: Nu face nimic; nu se satura cineva de ceea ce place.
Stanica: De la care sa-ncep?
Caliopi: Fie ori de la care.
Stanica: Iaca a neamtului. (Ceteste.)
"Cuconita,
Multi prietini a mele mi-au spus ca in di gante Moldau nu e nimic mai curioz decat d-ta; si fiindca eu vreu la mine un femee curioz, purced astazi de la Cernovit cu aine iudise ailvaghen ca sa aduc in fuga mare inima mea la picioarele d-tale, cu care ih habe di ere... s.c.l.
Baron Flaimuc "
Caliopi: stii ca-i curioz om, germanul acesta? treci la al italianului, stilul lui imi place mai mult decat a celorlalti, se servirarisariseste de espresiiuni mai alese. Ceteste, zicu-ti.
Stanica: (ceteste). "Principesa mea!"
Caliopi (curmandu-l): Principesa mea! cat e de gentil, cat e de galant! sa-ti spun drept, Stanica, inima mea simte o neinvingibila atasaciune pentru amantul acesta! urmeaza... Principesa mea!
Stanica: Nu stiu unde ramasesem.
Caliopi: E, gogomane, la principesa mea!
Stanica (ceteste): "Principesa mea! De este adevarat ca siete corta e grosa..." C-nita, parca nu-i cinstit lucru ce spune el aice?
Caliopi: asa se pare deodata, dar, sa vezi, inadins o zice; se cunoaste ca-i om de gust. Zi inainte... Sa vezi cum inobileaza el ceea ce spune.
Stanica (cetind): "Ca siete corta e grosa, precum m-au asigurat mai multe persoane, ma jur... Daca va fi cu volia d-tale... sa te ieu de spoza." Spuza? ce va sa zica el cu spuza?
Caliopi: Spoza, va sa zica sotie, ne-nvatatule!
Stanica (cetind): "De cand am speranta ca vei fi mia, nu mai traiesc, mor, am murit! asa, principesa animei mele!..."
Caliopi (curmandu-l): auzi tu? Nu-s numai principesa simpla, sunt principesa animei lui. ah! ma incanta!
Stanica (cetind): "asa, principesa animei mele! ma dau d-tale cu totul, vei fi zeita mea..."
Caliopi (curmandu-l): Zeita sa! ce stil! zeita sa! un zeu ma face partasa divinitatei sale! pare ca vaz Olimpul, tot ce este sublim si mare la poalele tronului meu... zeita mea! ah, gust ambroziune, beu nectar! asta ma-mbata!
Stanica (cetind): "Vei fi zeita mea, si eu iti voi fi sclav..."
Caliopi (curmandu-l): Eu ii voi fi zeita, si el imi va fi sclav. Ce antiteza! o zeita si indata un sclav! O, cat de usoare vor fi lanturile sale! Nu te teme, gingase straine! iti voi samana viata cu roze, toate zilele tale se vor petrece in langori amoroase, si puterea mea va fi intrebuintata numai ca sa aduci gelozie la lumea intreaga. Destul, Stanica fatul meu, nu mai urma, ca ma prapadesti. - Da-mi biletele.
Stanica: Da sa nu cetesc pe acel a grecului de la Galati?
Caliopi: Fi! stilul sau cade greu; persoana sa trebuie sa-ti fi dand colici.
Stanica: Poate, cuconita, mie insa imi pare ravasul lui tare cu gust; sunt multe lucruri bune de mancat intr-insul.
Caliopi: Ceteste-l dar, oricum si aceasta este o consideraciune, adusa frumusetilor mele, s-apoi cum zice poetul: "Cine are gust sa-mi creada ca amoriul am iubit, Nu in ranguri, nu in titluri, ce in omul iscusit".
Stanica (cetind): "Cheramu!
Eu sunt un boiar negutitor, pentru ca desi sunto sluziaris santo si bacalis. am auzito de d-ta ca esti foarte mucalita, poznasa si bogata, si fiindca mie-mi plac ta cabazlichia che ta grosachia, am luat cai de posta, si viu sa-ti spun, ca de-i voi sa fii femeia mea, te fur, te duc la Galati, si-ti astern la poale toate putinele cu icre, cu masline, toate chiupurile cu marinate si licorini, si toate cutiile cu halva si rahatlicumia, care sinto is to bacalico tu dulu sas. Sluzearis Lacherdopolos"
Caliopi: Ce-i drept, e desantata scrisoarea lui; ideea sa ma fure e originala.
Stanica: Ma mir numai de un lucru, cuconita! cum dracu s-o potrivit ei sa vie tot intr-o zi?
Caliopi: Bizarerie, baiete, a micului zeu Cupidon care vrea sa ma loveasca prin intreite asalturi! (S-aude batand la usa.)
Stanica: S-aude batand.
Caliopi: ah! atacul a sa-nceapa; vezi cine-i, Stanica. (Stanica iese.) Caliopi, Caliopi, pazaste-te! struneste-ti inima; stii ca t-au facut destule pozne.
Scena V
C-na Caliopi, sat.Trohin, Stanica
Stanica: Cuconu Trohin!
Caliopi (in parte). Of! nesuferita ganganie! Stanica, da-mi degraba colectiunea poeziilor mele. (Stanica ii da caietul.)
Trohin: Buna dimineata, cuconita.
Caliopi (cu glas moale): ai gand sa sazi mult, arhon satrar! am o migrena grozava, s-asi vre sa fiu singura.
Trohin: Gateala d-tale nu seamana a bolnava; mi se pare ca cine nu se simte bine nu trebuie sa se stranga asa tare.
Caliopi: Cine t-a spus ca-s stransa?
Trohin: Se vede cale de-o posta.
Caliopi: ai vrea poate sa imblu in habacii ca d-ta. Nu stiu ce manie e asta sa imble asa incotosmanat?
Trohin: asa m-am deprins de la parinti.
Caliopi: Cand te vad asa, mi se zgarcesc nervile.
Trohin: Ce pot sa-ti fac eu?
Caliopi: Ce poti sa faci? Poti sa te imbraci dupa moda. in locul nadragilor acelor rosi, sa pui un pantalon elegant, botine de glant, un bonjur facut dupa jurnal ca toata lumea bine educata, satunci as putea suferi viderea d-tale, dar in halul acesta, o ceriule! ma sparii!
Trohin: Ma! de cand te-ai facut asa sparioasa, cucoana! tiu minte ca, intr-o vreme, nu te prea spariam.
Caliopi: Ce vrei sa zici, boierule?
Trohin: Ma pricepi d-ta, dar vorba multa, saracie, spune-mi, c-nita, luatu-t-ai de seama? O sa sfarsim vrodata, ori ba? Destui-s zece ani de cand ma porti cu vorbe. Zau m-am saturat; as vrea sa ma vad si eu pus la cale.
Caliopi: Trebuie sa se cunoasca cineva, pana a nu se determina a-si lega soarta.
Trohin: Mi se pare ca de douazeci de ani am avut destula vreme sa ne cunoastem bine.
Caliopi (iute): Du-te afara, Stanica! (Stanica iese.) ai niste vorbe incovenante, care sunt insuferibile. Ne cunoastem de douazeci de ani! aceste mai trebuia sa le spui dinaintea baietului acestuia. N-ai nici o delicateta si cand te pornesti la hodorogit, nu te mai poate nimic opri... douazeci de ani!
Trohin: Dar, dar, douazeci de ani, daca nu mai mult.
Caliopi: Haide, haide, zi boierule, zi ce-ti iese inainte. Douazeci de ani! - N-oi fi niciodata femeia unui om care ma cunoaste de douazeci de ani.
Trohin: Bun! in sfarsit t-ai calcat pe inima, mai bine asa; incai sa se stie; mie-mi plac lucrurile pe fata; s-apoi sa-ti spun una, pentru ce gandesti ca vreu sa ma-nsor cu d-ta? pentru ca sunt singur si vine o vrasta unde are cineva trebuinta de o tovarasita. D-ta esti cam vorbarita, cam nestamparata, m-as fi luat cu d-ta si mi-ar fi trecut poate de urat... Dar sa nu mai vorbim de asta. am pus la cale sa insor pe nepotul meu, lucru care-mi pare mult mai cuminte decat sa te ieu pe d-ta; ma fac danie lui cu tocmala c-a veni cu femeia lui sa sada cu mine, s-atunci fireste oi avea cu cine a-mi pitrece vremea, fara sa mai am bataie de cap.
Caliopi: Minunat! inzastreaza-ti nepotul, insoara-l, fa ce stii cu dansul, ce-mi pasa mie? stii ca nu-l pot suferi, un impertinent care cauta toate chipurile sa ma ieie in ras. Dar, fireste, poftesc in casa mea sa nu mai calci. Destul e de cand ma comprometezi, departand partizile ce mi se infatoseaza. in adevar, cand vede cineva pe un om ca se tine litca de poalile unei biete tinere femei, cine mai are curajul sa se prezenteze? intre noi, dar, s-a sfarsit, nu mai avem nimic de-mpartit impreuna. Vezi ca si eu fireste stiu a ma hotari ca si d-ta de lesne. Sluga, arhon satrar. Sluga.
Trohin: Plecaciune, cucoana; ne-am hotarat fireste a nu ne mai videa ca niste oameni ce se cunosc de douazeci de ani, dar poate, cine stie, ti-i mai lua de seama. (Iese, Stanica intra.)
Muza de la Burdujani - Partea 1
Muza de la Burdujani - partea a 2 a
Muza de la Burdujani - partea a 3 a
Aceasta pagina a fost accesata de 5613 ori.
