Princesei Catinca Conaki Vogoride
de Costache Negruzzi
Afara este vicol, austrul vajaieste
si zguduie coliba sarmanului lipsit,
El tremura si geme, suspina si huleste
Palatul de alaturi ce-l vede stralucit.
" Acolo - el gandeste - bogatu-n desfatare
Petrece, d-ale lumei placeri incungiurat!
Nu vede pre saracul ce paine macar n-are,
El lipsei si nevoiei de ceri e condemnat! "
Asa nenorocitul cartea, si-n desperare
Pleca in jos privirea cu jale si cu dor,
Cand iata i s-arata un inger de-ndurare
Ce vine cu grabire sa-i deie ajutor.
O! multe ai sters lacrimi si multa mangaiere
A dat nenorocirei frumosul tau indemn!
Fii vesela, o doamna! caci poți s-alini durere,
si poți de indurare sa dai un mare semn.
Bogatul si saracul te binecuvanteaza;
Bogatul, caci ia pilda de nobile simțiri,
Saracul, caci prin tine de chin se usureaza,
si scapa de a lipsei cumplite suferiri.
Princesei Catinca Conaki Vogoride
Aceasta pagina a fost accesata de 2835 ori.
