Pelerinagiu la Targul Ocnei
de Costache Negruzzi
- Haide, baieti! incalecati si luati seama la hopuri.
- Unde mergem?
- La Ocna.
Surugiii s-au uitat lung la mine. Sarmanul! - vor fi zis in gandul lor - oare ce-a facut de-l trimit la Ocna? Apoi au incalecat si chiuind si plesnind, am purces intr-un galop furios care a tinut tocmai - doua minute! Pe urma, cu toate opintirile, bicele, strigatele, am inceput a merge, zicand ca cucoana Ghirita: Of! mari frate, De ai pacate Cu cai de posta sa te pornesti, De multa truda, De multa ciuda, Te vezi cu posta ca-mbatranesti. Caci daca pleaca, Colbul te-neaca, Glodu-ti lipeste benghiuri pe nas, Biciul pocneste De te-asurzeste si caii postii alerg la ... pas.
Cahin, caha am trecut prin Roman, am gasit Bacaul, si am inaintat spre Targul-Ocnei. Cum am agiuns in valea Calugarei, caii s-au oprit de la sine. Am intrebat pre surugii care e pricina? Ei imi raspunsera ca de mult caii de posta nu merg decat deshamati pan-in valea Petricicai, si ca trebui sa pun boi la trasura. Fiind dar ca obiceiul pamantului ajunge prin intrebuintare a se face lege, ca unul ce sunt supus legilor, am tocmit boi cu care m-am suit si m-am coborat in vro sasa ceasuri pana in valea Orasei, intovarasit de surugii, care duceau caii (ce erau acum numai un obiect de lux) in pohod.
De la Calugara, racoreala atmosferei, sanineta orizonului, viosia verdetei imi arata ca intru in regiunea muntilor.
Cu cat de ostenicios este drumul, cu atata e si pitoresc. Muntii vineti ce se vad in departare, coastele dealurilor coperite cu buchete de fagi, arini si brazi; Tazlaul ce serpuieste pe vale infatiseaza un peisaj romantic. inaintand, am inceput a videa si satenii in costumul muntean. Femeile isi infasura capul cu un stergar, a caruia capete atarna dinapoi. Gateala aceasta seamana mult cu a calugaritelor dominicane. Am bagat de seama insa ca sangele la munte pastreaza inca tipul cel frumos stramosesc, si na degenerat ca la camp.
Cand faceam observatiile aceste fiziologice, inaintam incet-incet spre telul calatoriei mele. Dupa ce deci, ca din poveste, am mai trecut un deal, o vale s-o limba de padure, am zarit in departare Targul-Ocnei, inchis intre munti, asa fel incat se pare ca in vagauna aceea se sfarseste lumea.
Ajungand in sfarsit, am tras la Camara. - stii ce este Camara? in adevaratul inteles, Camara este cantora sarariilor, dar in fiinta ea este curtea Targului-Ocnei. Aice se concentreaza toate interesele, nu numai a rufetasilor, ci si a oraseanilor. De la Camara se imprastie favorul si dezgratia , dragostea si urgia, binele si raul. intr-un cuvant, ea este o autoritate mai mult sau mai putin insemnata, dupa gravitatea camarasului.
Aice am gasit pre vornicul A. Vilara, pre care il cunosteam inca de la 1828. El ma primi cu acea aleasa politeta ce caracterizeaza pre adevaratul aristocrat. Seara ne-am primblat impreuna, am vizitat o punte pe Trotus, facuta de el, care este primblare publica; apoi dupa cateva robere de vist, m-am culcat si am dormit cum nu dormisem de cand purcesesem de la Iasi. A doua zi am petrecut-o mai toata conversand cu Vilara. Ascultam cu mirare pre omul acesta, ce a jucat o rola insemnata in patria sa, cu ce dezgust si cainta vorbea de politica, el care mai toata viata s-o petrecuse in intrigile diplomatiei si in zbuciumarile politicei.
- Nu voi sa vad jurnale - imi zicea el - nu voi s-aud de gazete, ma multamesc a fi vesel si linistit. Dupa ce ma voi inturna de la bai (era gata sa se duca la Frantinsbad), o sa fac din oraselul acesta un ermitagiu de odihna si de placere. Acum haidem sa ne primblam, adaogi zambind, sa imprastiem seriosul convorbirei prin viderea frumusetelor Ocnei.
Era aproape de miezul noptii, cand dupa primblare am mantuit vistul, iar cand batura 12 oare, Vilara nu mai era! O apoplexie trasnitoare curmase firul zilelor sale.
Dupa patru luni trecute, inca cu groaza imi aduc aminte de acest moment! in adevar, poate fi ceva mai fioros decat a petrece cu un om in toata puterea vietii, si in spatiul de cateva minute a-l videa mort? Sic transit gloria mundi!
Cea intai datorie a fost sa vizitez pre boierii moldo-romani din care se compune sotietatea, si am avut prilej a cunoaste ca fuzia intre munteni si moldoveni face mari progrese aice, caci desi intrun colt de tara, in T. Ocnei tot se pastreaza vechea ospitalitate romana, ce era odinioara proverbiala. Tot ce se mai poate adaogi este ca barbatii sunt foarte buni, si femeile foarte amabile. Apoi, pesemne aerul, sarea, Trotusul s.c.l. contribuie a face ca damele ocneane sa aiba cei mai limpezi si mai ucigasi ochi din toata tara.
Un tanar vesel si de duh, ruda si prieten al meu, imi spunea ca el isi inchipuia in naivitatea sa de provintial, ca impoporarea Targul-Ocnei se alcatuia din acei iertati de la munci, pre care guvernul, in parinteasca sa ingrijire, ii coloniza acolo, pentru ca avand ei totdeauna in privire gropile osandei, sa se pocaiasca si sa se faca din rai, buni. Curiozitatea, ori mai bine zicand pacatul sau norocul lui cel bun il indemna sa vie la Ocna; dar aici se incurca asa de bine, incat se trezi insurat cu o iertata (cum o numeste el) dama, pre atat de placuta cat si buna sotie
*
Trei lucruri sunt de vazut si de studiat aice: turnul precistei, ocnele si - parintele egumenul.
Turnul e o zidire foarte curioaza. El este patrat, de o circonferinta de 12 stanjeni, si de o naltime de 5-6. Se cunoaste ca a fost zidit cu mult mai nainte de monastire (care si ea data de vro doua sute si mai bine ani), si ca menirea lui n-a fost de a servi de clopotnita.
Gios are o incapere mare, care a fost, cum se vede, magazie palme, si intri intr-o salita ingusta, unde cel intai lucru ce ti se infatiseaza este - spanzuratoarea! Un grindei de stejar sta prins in zid de amandoua laturile, iar in mijloc este o veriga ruginita de care se anina streangul. Calaul n-avea decat sa invarteasca grindeiul ca sa sugrume pre patient! in dreapta acestui coridor este o usulita pre care te cobori pe o scarita dreapta si ingusta - putreda acum de vechime - intr-o inchisoare subpamanteana, fara lumina, fara aer, si de o adancime grozava. Acolo cine stie cate jertfe au fost! Cate suspine au inadusit groasele ziduri a turnului! cate blasteme varsau asupra tiranului rafinat ce l-a zidit acele buze ce vineau de amuteau invinetite sub spanzuratoarea ce sta dinaintea usii! in dreapta coridorului este o scarita pe care suindu-te, intri intr-o camara boltita cu ferestre stramte, care servea spre schingiuirea prizonierilor, precum se cunoaste de pre gura unui cuptioras ce se vede la intrarea acestei inchisori, in care negresit se infierbantau uneltele schingiuirilor. Mai suindu-te, gasesti inca o alta camara boltita, si mai sus stau aninate clopotele monastirei. Un clopot mare, vechi si spart, cu glasul sau cel dogit, vesteste ocnenilor cand este sarbatoare. Tanarul acesta (Pascal Vidrasc) nu mai este! Cruda mortii coasa il sacera inainte de vreme.
Oare cine a fost Tiberul ce a facut turnul acesta, care ne aminteste de niste timpuri de barbarie, ce din norocire s-au cufundat pentru totdeauna in noianul vremii? Oricat am cautat, nici o inscriptie, nici o data nu am aflat; chiar in cronicele noastre si in traditiile poporului nu gasim nimica.
De la osanda veche, m-am dus la osanda noua, la gropile de sare. Nu ma voi intinde a descrie modul lucrarii minelor si starea arestantilor. Aceste vor fi obiectul unei scrieri mai serioase, pre care imi propun a o face, caci impresia ce mi-au lasat e mahnicioasa.
in risc de a fi numarat intre ruginele literatilor, nu ma pot opri de a face o comparatie mitologica. Oare Valcica nu seamana ea cu Aheronul, si gurile ocnelor cu intrarile imperiului lui Pluton? Ascultand vuietul ce se facea in fundul gropilor, mi se parea ca aud Ciclopii faurind fulgerele lui Joe.
Sa venim acum la a treia curiozitate, adica la parintele egumenul, de la care vad acum ca trebuia sa incep, dupa proverbul: in Jovem principio
*
Preacuviosul arhimandrit Paisie Ocneanul, egumenul sfintelor monastiri Precesta si Raducanu, e in adevar o curiozitate.
Sa nu se para un paradox aceasta zicere.
Cum sa nu se socoata curiozitate parintele Paisie, care, desi grec, nu seamana nicicum cu grecii? Noi avem dreptul a-l reclama de patriot al nostru, caci de treizeci ani trecuti de cand este cu noi, prin fapta si prin grai, acest barbat s-a gasit totdeauna in frunte, cand a fost vorba de vro imbunatatire obsteasca, de vro binefacere particulara. Chiar astazi, ocuparea sa este de a vizita scoala publica si spitalul (care este unul din cele mai bine tinute din toata tara) a carora este inspector acum de douazeci ani.
Cum sa nu se socoata curiozitate un calugar care nu-i ipocrit? Cum sa nu fie raritate un calugar care n-are nici careta, nici armasari, nici ... tabieturi?
Lumea insa vorbeste ca are bani. intrebandu-l daca e adevarat, imi raspunse ca din impotriva, el urmeaza porunca apostolica:
MO ktNsesqe cruson, mhd rguron mhd calkon eiV tV zAnaV imwn.
Parintele Paisie are o mica chilie in monastirea Raducanu, unde sade singuratic si linistit cu fratele sau, protosinghelul Neofit, cu care nicicum nu seamana, caci cu cat egumenul este econom, cu atata frate-sau e risipitor. Orice castiga cu epitrahilul imparteste la saraci; si in vreme ce egumenul se ocupa de lucruri ce le socotea serioase, parintele Neofit planta o vita de vie la fereastra chilioarei sale.
Via a crescut, a coperit chilia, si s-a intins piste zidul monastirei. Cine stie daca, cand lucrurile parintelui Paisie, ce se par acum temelnice, nu vor mai fi, via monahului Neofit nu va produce inca rod si umbra!
Am zis ca acesti doi cuviosi locuiesc in m. Raducanul, fara sa vorbesc inca de ea; scapare pre care ma grabesc a o indrepta.
Monastirea Raducanul e situata in cea mai frumoasa pozitie, pe o stanca din malul Trotusului (la care am a ma inturna cu placere). Zidirea n-are nimic de insemnat; ea seamana cu toate bisericile facute pe atunce. Deasupra usei se cetesc aceste versuri: " Mult pre-dulcelui Hristos Robul sau cel credincios, Lacasul tau au zidit, Foarte l-au impodobit Lumina dar acea cereasca Prin ruga ta sa mosteneasca Radu Racovita vel logofat, Cu a lui sotie Maria, ctitori Sunt cu fiica lor Ilinca, La aceasta biserica pre-sfanta. P.V. mai 20 Aprčs avoir regle les fortunes publiques, J'ai donne des lecons aux plus grands politiques."
Cum iti pare inscriptia aceasta pretentioasa? Ce zici de frantuzeasca din ea? Ce intelege prin regler les fortunes publiques? Eu prepun ca d. logofatul Racovita - a caruia tarana fie usoara! - numea regularea averilor obstesti hotararile drepte sau strambe care da prin cartile de judecata ce slobozea de la logofetie.
Donner des lecons aux plus grands politiques nu-ti pare a semana cu o epigrama indestul de bufoana? Dovada ca de magulirile lingusiei dreptul simt se intuneca, si desertaciunea face pre oameni sa-si sape nerozia in peatra.
Dar sa lasam vanitatile oamenilor, si sa venim la frumusetile ce natura le raspandeste aice cu atata imbelsugare.
Toate dealurile ce impregiura oraselul sunt incununate de gradini si de vii care produc in singura podgoria Ocnei aproape la 150 mii vedre de un vin foarte bun, si insa vin vechi nu se gaseste! intreband pre un localnic de ce nu au vin vechi el imi raspunse ca: ei n-au obicei sa-l lasa sa se invecheasca. Raspunsul este nu numai caracteristic, dar si potrivit; caci in adevar, sarbatoarea si duminica vezi toate crasmaresele gatite, ademenind cu ochii lor cei negri pre trecatori. Curteni, savgai, targoveti, rufetasi, in crasma sunt toti egali dinaintea lui Bacus. Pretutindene auzi cate o scripca, cate o cobza; si apoi cand aburii vinului si ochii crasmaresei au produs efectul lor, incep horele, rasurile, tropotele s.c.l.., si cand, indeseara, se intorc pe acasa sovaind si cantand, cei de piste vale, vrand sa treaca puntea ingusta de pe Trotus, adese cad in el: dar fiindca au si betivii un Dumnezeu, si fiindca Trotusul e vechiul lor prieten, el ii primeste in racoroasele sale ape fara primejdie, ii imbratoseaza, si-i trimite pe acasa scaldati si desmetiti.
Nimic mai limpede, mai frumos, mai vesel decat acest nobil rau, care dupa ce iese din muntii Transilvaniei, si dupa ce isi face loc pintre stanci si scalda T.Ocnei, primind in sanul sau Slanicul, Casinul, Oituzul, Tazlaul si alte mai mici paraie, merge de se arunca langa Agiud in Siret. stii insa ca si Trotusul - ca tot ce este mare si frumos - are si el zavistnicii sai? si stii care sunt acestia? Slanicul si Valcica.
Cateodata, cand ploile se varsa in munti, Slanicul imflat de siroaiele ce curg in el, socotindu-se ca ar fi el ceva, ingamfat si turbat, se arunca rostogolind pietre si bolovani, si despicand cu furie apele Trotusului, merge pana ce se pierde in el. Alteori, daca ploua spre nord-vest, Valcica, capritioasa Valcica, acest paraias neinsemnat, pre care un copil il poate pasi, se face atat de mare incat adese pravale carele incarcate. Ea se repede ca sa imbratoseze pre mandrul rau - pre care il curteneste de atatia ani fara vreo isprava - insa el, despretuindu-i cochetariile, nu sufere ca cristalinele lui unde sa se-amestece cu apele sarate si noroioase a acestei batrane desfranate, incat e o desantata privire a videa cum apa tulbure a Valcicai curge prin Trotus far-a se amesteca cu el.
Trotusul e odorul cel mai pretuos si mai iubit a ocnenilor. El este mangaierea lor, panaceea lor universala, idolul lor; cand se scalda in valurile lui, ei cred sa isi spala si pacatele.
Trecand podul, gasesti Gradina lui Nastasache, la poalele muntelui Magura. Aice este un izvor de apa minerala. Iata ce zice de el doct. Fatul in descrierea sa despre apele simple si minerale: " Apa acestui izvor este limpede, insa branzoasa, ca una ce are niste flocusori intr-insa, care se aseaza pe fundul vasului indata ce s-au turnat apa in pahar. in privirea acestor flocusori, socotintile sunt deosebite; unii zic ca aceste n-ar fi alta decat carbonat de magnezie, altii zic ca ar fi hidrat de pucioasa s.c.l." Adica cu alte cuvinte va sa zica ca apa nu e analizata, si ca nu stie nime din ce atomuri se alcatuieste. Cu toate aceste, vara navalesc multime de bolnavi la cura. Aice sunt odai prea bune, si o ingrijire foarte de laudat din partea proprietarului. Gradina aceasta e si primblarea favorita a orasenilor, carii pazesc cu religiozitate preceptul lui Martin Luther: Wer nicht liebt Wein, Weiber und Gesang Der bleibt ein Narr sein Lebenlang.
in zile de sarbatoare, negutitoritele, gatite si ferchezuite, vin de se ratacesc prin aleele livezii; si apoi cand ratacirile sunt mai serioase, se suie suspinand si batandu-si piepturile in deal la schitul din Magura, de unde ca niste alte Magdaline se intorc pocaite; atata numai ca pocainta tine numai pana ce se coboara in vale.
Voind a vizita Magura, m-am dus cu trasura pana la Troita. De aici a trebuit sa ne suim - eram mai multi - pe gios pe o carare stramta si stancoasa. Cate putin-putin, drumul facandu-se mai greu, am inceput a simti obosirea, si cand dupa cinci patrare de oara am agiuns la sehastrie, eram indestul de osteniti. insa cand, dupa atate stanci pe care ne urcaseram, am gasit verdeata, pomet si apa; cand am vazut incantatoarea priveala ce se intinde de pe varful muntecelului acestui, am uitat toata osteneala suitului.
Cativa pustnici uitati de lume vietuiesc aice singuratici, in desavarsita lipsa si nevoie.
imi propuneam a ma duce si la baile de la Slanic, daca doctorul saros nu ma inturna din hotararea aceasta. Nu m-am cait nicidecum, cand m-am incredintat de starea in care fu Slanicul in vara aceasta.
Sunt 20 ani trecuti de cand d.saros, unul din cei mai buni doctori ce am cunoscut, locuieste in T.Ocnei. El e singurul localnic care n-a capatat friguri, cand au intrat Bem cu honvezii lui aice. Ocnenii sunt foarte norociti; ei au doi doctori, pe d. saros si Trotusul; de aceea, nici se sparie ei cand se bolnavesc; unul sau altul trebui sa-i vindece.
Ploile ce nu incetau faceau monotona vietuirea la T. Ocnelor. Uratul incepuse, si spleenul nu era departe, cand deodata se facu un mare zgomot pintre calugari. Ce era? - Ministrul cultului sosise.
Asta fu o mare norocire pentru mine, caci nu putem decat sa castig moraliceste in adunarea d. G. Cuza, pre care, oricat de mult il stim, nu pot in capitalie a-l supara, precat doresc, cu vizitele mele. L-am intovarasit la m. Bogdana, unde parintele egumenul Antonie Dumbrava ne gazdui si ne ospata patrioticeste.
Aceasta monastire zidita si inzestrata de rapausatul logofat Solomon Barladeanul si jupaneasa sa - a carora morminte se vad inauntru bisericii - este foarte bine tinuta. Fostului egumen, rapausatului arhimandrit Teofilact, ea este datoare cu cele mai multe imbunatatiri; paguba numai ca e situata in asa salbatic loc, favorit adapost a ursilor. Parintii ne spuneau ca, adeseori, ursii care sunt mai devoti ii viziteaza. Socotiram deci de cuviinta sa le facem si noi o contravizita. Planul se facu, se adopta, si se si puse in lucrare.
in vreme ce ne pregateam pentru aceasta espeditie, unii din amatorii ce erau sa ne intovaraseasca incepura a ne spune feluri de anecdote. Unul, cum un urs a imbratosat pre un vanator, care de atunce nu mai imbratoseaza pre nime; altul, cum un alt urs a smuncit sineata din mana vanatorului, si i-a sfarmat-o de cap. Altul iar, cum un al treile urs a luat pre un vanator subsuoara, si l-a dus in barlogul sau, unde l-a facut beefsteak pentru puii sai; altul cum ... s.c.l.
Toate aceste povestiri mai mult sau mai putin istorice ma facura a gandi ca eu - vanator de iepuri si de prepelite - o sa fac o trista figura, cand ma voi intalni c-o dihanie care fara multe complimente te ia in brate; si cam cu rusine marturisesc ca incepui a pierde ceva din gustul vanatoarei. Nu stiu, ideea aceasta, sau imbuibatoarea cina a parintelui egumen facu ca a doua zi cu adevarat eram bolnav, incat d. Cuza fu nevoit a ma lasa sa beau ceai in chilia arhimandritului, iar d-lui cu ceilalti se sui in munte. Din norocire, ursii, ca niste ursi cu judecata, simtind ca au a face cu un vechi vanator, nu cutezara a da ochi cu acest boier.
Pan-a nu pleca din T.Ocnei, m-am dus la Onesti ca sa vizitez pre proprietarul, catra care ma leaga o veche prietenie. - Pe infloritele sesuri a acestor frumoase domene, unde Casinul si Oituzul se varsa in Trotus, se primbla cocostarcii, cotofenele si turturelele, care de aice nu se duc mai departe. Desi dorinta mea se invoia cu a d. Aslan de a ramanea mai mult la Onesti, grabinduma a ma pregati ca sa ma intorc la Iasi, n-am putut zabovi decat o zi, o zi de acele pre care romanii le insemnau cu o peatra alba.
in sfarsit, am parasit acest targusor, unde, departe de intrigi si de suparari, petrecusem doua luni de odihna si de negrija. I-am lasat ramas bun, fagaduindu-i a-l revedea cat mai curand.
La Roman am gasit colb, am intalnit judani trentosi; aceste imi prevesteau apropierea capitaliei.
Cand am zarit cele patru turnuri a mitropoliei, ce stau ca o masa rasturnata cu picioarele in sus, soarele scaldat intr-un nour pulberos se ascundea dupa muntele Pionul.
Pelerinagiu la Targul Ocnei
Aceasta pagina a fost accesata de 3222 ori.
