Vandalism
de Costache Negruzzi
Imperiile si natiile au avut marirea si caderea lor; ele insa si-au pazit nationalitatea subt orice impregiurari, caci desi prefacerile inraureau in fiinta lor politica sau morala, fiecare pastra inca o raza a vechiei sale, raza scumpa pre care o tinea ca un paladiu spre a-i sluji de scut aparator impotriva clevetitorilor originei sale. Din nenorocire in Dacia nu fu asa. Dacul se prefacu in roman, romanul in roman, si romanul corcindu-se cu neamuri barbare si straine de el, ajunse in acea demoralizatie si ignoranta in care si acum zace, si de care va fi greu a-l curati.
Pre daci, natie scitica libera si viteaza, grecii in mandria lor ii numeau barbari, dupre proverbul lor favorit:
*
Nu stiu insa de se cuvine acest nume unei natii care, invingand pre invingatorii lumii, avea un stapanitor ce cerea Cesaru lui Dometian sa-i trimita mesteri iscusiti in orice maiestrii pentru tara lui, si cauta pan-in fundul Asiei alianta regelui partilor, vrajmas jurat a romanilor, precum de asta ne spune Plinie cel june.
Traian cucerind Dacia o coloniza cu romani. Dacii se prapadira. Cei mai insemnati din ei, urmand pildei regelui lor Decebal, se ucisera unii pre altii ca sa nu slujeasca de triumf la cei ce le fusesera tributari, iar care au mai ramas, se romanira. Atunci Marele imparat asezand osti in cetatile dace, zidi si altele ca sa fie de stavila provintiilor nou cucerite in contra barbarilor. Cand insa puterea colosala a romanilor incepu a se pleca spre apus, cand Roma inceta de a mai naste Bruti si Catoni, nori de ghinte barbare napadind asupra ei, toti se strecurara prin Daco-Romania, aducand feluri de prefaceri triste in coloniile lui Traian. Ele zacura deci pustiite si nepomenite de istorici pana la sfarsitul veacului XIII, cand cu inturnarea printilor lor din Transilvania, se incepu o noua era pentru romani.
Cate putin-putin, adunandu-se pe langa domnii lor, romanii treptat ajunsera sub stefan Marele si Mihai Viteazul a fi respectati de invecinatele popoare; dar soarta lor fiind zavistuita de puterile vecine, Valahia obosita de atate sangeroase batalii si necurmate zbuciumari, se subjuga de puterea otomanilor ce era pe atunci in apogeul sau. Moldavia privea cu lacrimi soarta sorei sale, si neputandu-o ajuta, curand dupa moartea lui stefan, se supuse si ea protectiei falnicului Suleiman ce ingrozise crestinatatea cu armele sale.
Sub jugul unei natii ce despretuia stiintele, Romania - ce primise crestinismul in veacul III - cazu subt influinta misionarilor greci a Constantinopolii, carii folosindu-se de credulitatea domnilor dupa vreme, introdusera in Daco-Romania slovele slavoane si gonira literele stramosesti. Aceasta fu cea intai cauza a ignorantei in care se vazu Romania infasurata, caci maimutind pre Dumnezeul creator care poruncise sa se faca lumina, calugarii raspandira intunericul, strigand: Fiat nox!
Pe langa aceasta, indarn aste nenorocite provintii suspinau dupa un repaos dorit, caci atatandu-se razboaiele intre Rusia si Turcia ele slujeau de teatru. Transilvania scapa de acest rau. Ea pare ca se bucura de o liniste oarecare, liniste minciunoasa si amara!...
in adevar, scapasera tarile de tatari, pre care ii starpisera armele Rusiei, dar cazusera sub osanda altor tatari mai cumpliti, pentru ca acestia nu pradau o luna sau doua, pradau regulat cate septe ani, si apoi cand se duceau, ne lasau spre rasplata averilor ce au fost stors, ciocoismul, luxul si coruptia!...
Cine nu i-a cunoscut? Cine cu infiorare nu-si aduce aminte de ei?
Tratatul de la Adrianopoli aduse tarilor recastigarea a parte din drepturile pierdute de atata vreme. Romanul desteptandu-se din letargia sa, incepu a se intreba pre sine ce ganganie bipeda este el pe lume, si in ce clas de animale ar putea intra? Cercetand origina si limba lui, se vazu ca e roman, caci desi ii zic valah, valah va sa zica italian, si moldav sau mol-dac nu va sa zica slav. Ca sa se incredinteze insa mai bine cauta o istorie a tarii lui. Cantemir in hronicul sau merge numai pana la inturnarea domnilor din Maramuras. Ureche, Miron si alti hronicari au scris mai toti dupa traditii far-a ingriji datele. A trebuit deci sa-si caute istoria in monumente si ruine!
in Ardeal nu mai afla nici o urma stramoseasca. in Valahia vizita Caracalul, Turnul Severin; vazu restele podului lui Traian, caci valurile Dunarei respectasera aceea ce oamenii n-ar fi respectat. Voi in sfarsit sa gaseasca si in Moldova urmele stramosesti. La Roman cauta sa vada cetatea Smeredava (cetate daca), dar ii spusera ca la 1755 episcopul Ioanichie o darmase cu porunca domnului Constantin Racovita, pre care il incredintase ca in ruinele ei sunt comori, si cu peatra cetatii facuse zidiul episcopiei si a Precistei! Alerga la Galati sa vada cetatea Caput bovis numita de locuitori Ghertina. Vai! si pre aceasta vandalismul o surpa. Ciocanele spargeau catacombele romanilor si cenusa lor o aruncau in vant; iar cu peatra ei pavelau ulitile Galatilor! Bietul meu arheolog incremeni la viderea unei asemene barbarii. tipa, se inclesta de pietre; il socotira nebun si putin a lipsit sa-l inchida. in sfarsit vrand sa-l aline, ii aratara doua statuiete de bronz, un vas cu vro trei mii monede, si o coloneta de porfir . "Vandali! striga romanul nostru, judecand de pe aceste, cate altele se vor fi stricat sau se vor fi luat, ce-ati facut capitelele, bareliefele, lespezile cu inscriptii? Nu va temeti ca se vor scula romanii ce au locuit aici, si va vor face praf si pulbere?" Nime nu-l asculta; radeau de omul acesta smintit, care credea ca niste pietre pot sluji spre alta, decat a se zidi pivniti, case, sau a se pavela ulite; caci ce le pasa lor ca sunt romani si sfarma urme romane? Ce le pasa? intemeiau inca o a opta minune a lumii, un monstruos monument vrednic de acesti barbari, un targ pavelat cu anticvitati in veacul XIX!
Zau, este rusine si pacat a videa pe toata ziua pierzandu-se cate o urma a Moldaviei impreuna cu peatra pe care era insemnata! Pe toata ziua rupem cate o foaie din frumoasa carte a vechiei; si curand, cand vom mantui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine, nu ne va mai ramanea decat a striga ca acel troian care cel putin luase cu sine pre Dumnezeii sai:
Fuit Illium!...
Ce frumos ar fi - zice un literat englez - de a videa pre vechea Roma inviind in una din coloniile, ce ea intemeiase in capatul imperiei sale! Dar cand toate monumentele noastre vor fi numai o cenusa, oricare strain va avea obraznicia a ne zice ca am furat numele acest de roman pre care il purtam, si ce-i vom raspunde?
intru durerea ce ne sfasie la privirea darapanarii romanitatii, nu putem decat a striga asupra vandalismului, si a face o chemare la inimi nobile, stiind ca:
A tous les coeurs bien nes que la patrie est chere! Monedele acestea le-au impartit B... S... intre ei. Ce a fost mai insemnat intre anticvitatile gasite le-au luat dd. Mavros si Ventura si care a vrut si a apucat. La cabinetul din Iasi nu s-a trimis mai nimic. David Urquart. Autorul acestui articol ce s-a publicat in "Albina romaneasca" cu invoirea cenzurei , fu exilat la mosia sa nejudecat si neosandit - desi se gasea deputat - pentru ca sa invete a nu mai spune adevaruri crude.
Vandalism
Aceasta pagina a fost accesata de 7010 ori.
