Scrisoarea IV - Critica
de Costache Negruzzi
Ianuarie 1844,
In trecutele zile un june, caruia nici un geniu nu-i lipseste, plin de idei noua mai multe bune decat gresite, imi ceti o compunere a sa, care n-ar fi rea, daca autorul nu i-ar fi fost drag a se face cunoscut prin originalitate mai mult decat prin simplitate, intrebuintand ziceri culese din vechii scriitori, pe care voieste, cu de a sila a le re-nvia, dand unora intelesul ce poate au avut intai, in sfarsit fabricand de la sine ziceri, si vrute si nevrute.
Am voit a-i arata desantata lui intreprindere, spuindu-i ca nu e dator tuturor a crea ziceri si a baga scalpelul in biata limba, pentru a o struji cum li se pare; ca nu sunt toti creatori, ci croitori si croitori rai; ca sunt multe piedice, fanatismul batranilor, deprinderea, pedantismul, cartile bisericesti s.c.l.
Ma asculta cu o nerabdare ce se videa in neastamparul sau, pana ce sarind de pe scaun:
-Iarta-ma, domnul meu, striga; iarta-ma ca nu mai am rabdare! Ce-mi vorbesti de fanatism si de deprindere? De ne-am fi potrivit acestei vechi rugine, am purta inca barbe si papuci galbenI. Cat pentru pedantism, e o emblema a dobitociei. Cartile bisericesti? dar, ia, ma rog, p-acele tiparite mai inainte si in vremea mitropolitului Dositeu, si vei gasi zicerile: provedinta, cretin, inger, comentarie, serb s.c.l. pre care acei noi - socotind ca fac mai bine - le-au prefacut in : pronie, hristian, anghel, talmacire, rob ... in loc de serbul lui Dumnezeu, robul lui Dumnezeu; pare ca Dumnezeu creator si parinte are trebuinta de robi, nu de supusi serbi sau slugi, carii sa imble in caile lui. Grecul nu zice rob ci slujitor al lui D-zeu si asmeene zic si toate celelalte popoare crestine. Ia seama, domnul meu, ca ei nicaieri n-au voit a intrebuinta timpul savarsit a verbului, ci tot cel nehotarat; niciodata: avui, facui, fui; totdeauna: am avut, am fost, am facut, fara sa-si dee cuvantul pentru asta arbitrara palma peste ochii gramaticei. Ei - tot acesti noi - intrebuinteaza zicerile: invalire, mirare s.a. dar n-ar zice, Doamne fereste!, miracol si val care sunt tot una, si care le gaseau in cartile vechi. Prin un caprit, neinteles luau verbul si lasau substantivul!
Nu-ti place ca zic: inima, tinereta, spirt, relege, virtute? Ai voi sa zic: suflet, dragoste, duh, lege, fapta buna; pentru ca la d-ta inima, acest dar dumnezeiesc inseamna acea bucata de carne macra in care cirucleaza sangele; tinereta, junie, spiritul, o esenta imbatatoare; relegea lege sau pravila, virtutea, puterea animala a trupului.
De pilda acest fras: L'ame qui aime avec lendresse est inspiree par l'esprit de la religion et de la vertu, eu l-as traduce asa: Inima ce iubeste cu tinereta e insuflata de spiritul relegii si a virtutii. D-ta negresit ca astfel: Sufletul ce iubeste cu dragoste, e insuflat de duhul legii si a faptei bune. Acum un oarecare, care ar pricepe zicerile, fara sti si intelesul ce le-ati dat d-voastra, vrand a retraduce din cuvant in cuvant traductia d-tale in franteza, ar trebui sa zica: Le souffle qui aime avec amour est inspiree par l'odeur de la loi et de la bonne action, si ar rade mirandu-se ce ai voit sa zici d-ta prin acest fras smintit.
Zicerile abatut (abattu) , umilit (humilie), si alte cateva care nu-mi vin in minte, le-ati botezat, saracele, cum v-au plesnit prin cap. Prin abatutu, intelegeti aceea ce frantuzul zice prin ecarte, prin umilit plecat (humble). Apoi daca se gaseste un om ce vin de pune tot cuvantul la locul lui, dandu-i intelesul cel primitiv, strigati ca e cu neputinta a strica obiceiul, vorba proasta a oamenilor misei, pentru care nu e nimic cu putinta!
Imi zici ca creez ziceri? Ce o sa fac cand imi lipsesc cuvinte ca sa-mi arat ideile? Insa de vei cauta bine, vei videa ca si acele ziceri sunt sau romanesti uitate, sau imprumutate de la limbile surori. Si apoi intru aceasta am urmat pildei altora, cari stiu ce va sa zica o limba ... dio, domnul meu, urma luandu-si capela esti intr-o zi de spleen (urat, plictis) nu vrei sa ma intelegi. Sunt serbul d-tale!
-Dar poet al dracului! Ti-am spus ca sunt mai multi croitori decat creatori, si ... Poetul era acum in ulita,
Iata cum judeca acest june nevindecat in parerile lui. Mie mi-e prieten si as dori sa-l pot indrepta, dar - imi marturisesc pacatul - ma cam invoiesc cu ideile lui,
In adevar, folosul ce a isvorat din cartile bisericesti intru aceea ce priveste relegea si morala e netagaduit, dar gramatica mult patimi. Daca limba ar fi ramas cum se vede in cartile vechi si se aude din gura poporului, si vr'un om inzestrat c-o stiinta sistematica a limbelor rude, s-ar fi apucat a o aduna si a o aseza, precum cer tipul si origina ei, negresit ca am fi scapat de aceste pleonasme, florituri si cacofonii. Scriitorii noi bisericesti si profani, au introdus shimatismul limbei grecesti impreuna c-o multime de ziceri, lepadand pre cele romanesti.
Cand ar zice cineva astazi ghinta, cor, columb, darda, custodie, templu, generos, peregrin, investat s.a. - pre care le-au lepadat - putini l-ar intelege; si insa astfel se vorbea, se scria si se tiparea cu vr'o suta si cativa ani in urma.
Multe parascovenii, - de mi-e iertat a imprumuta asta zicere poporana - are limba noastra, mai ales in zicerile luate din slavona. Nu-mi vin in minte toate, si nici voi a te supara cu un glosariu ce nu-si are locul sau intr-o scrisoare, dar voi insemna pentru curiozitate una doua.
Substantivul sluga, a slugi, prefacandu-se in verb face slujire sau a sluji, cand ar trebui sa faca slugire, sluga, slugii, slugire. La asta zicere, slavona, am pastrat verbul cu declinatia lui, si am gresit. Altele tot slavone le-am schimbat si iar am gresit, pentru ca nu stiu de ce nu mai nimerim; d.p. viteaz, treaz, darz, obraz s.a., la plural slavoneste nu schimba pe z in j, precum noi care zicem viteji, obraji, s.c.l. in loc de vitezi, trezi, obrazi, darzi s.a., o anomalie nesuferita intr-o gramatica regulata.
Cu alta scrisoare, iti voiu spune ceva si de scriitorii vechi. "Haide".
Scrisoarea IV - Critica
Aceasta pagina a fost accesata de 3305 ori.
