Lumanarica
de Costache Negruzzi
Va aduceti aminte de un sarac pre care il intalneati, sunt acum doi ani, pe uliti, prin piete, pre la biserici, cersitorind mila crestinilor si impartind bogdaprostele in dreapta si in stanga?
Lumanarica nu mai este! - Dar cine era el, si care fu solia lui aice jos? singur nu o stia. De il intrebai de unde este? "Nu stiu, raspundea; stiu numai ca mama cand m-a laut mi-a zis: Nita, dragul meu! sa cumperi lumanarele si sa le imparti pe la bisericele. Atata stiu, atata fac."
Descult, cu capul gol, incins cu o funie si cu traista in sold, Lumanarica pan-in ziua colinda toate bisericile, impartind lumanari si cersitorind, nu pentru dansul - lui nu-i trebuia nimica - ci pentru altii.
La un schit sarac lipseste clopotul; indata Lumanarica il ia din targ, se pune cu dansul in mijlocul unei piete, il trage, si clopotul nu tace pana ce nu-si castiga plata. Curand arama sfanta va rasuna in aer chemand pre credinciosi la rugaciune, si va spune in graiul sau cel misterios laudata fapta a saracului cersitor.
O biserica n-are vestminte; Lumanarica ii aduce stofe bogate, el care n-are decat o haina stremtoasa ce abia ii copere goliciunea trupului; caci in zadar voiesti sa-l imbraci. Da-i o haina, o camesa; piste un ceas nu o mai are; a dat-o altuia, pre care il socoate mai nevoies decat dansul.
Videti aceasta vaduva cu lipsa in fata si cu desnadejdea in inima. incungiurata de septe copii ce plang de foame, imbrancita de la usa bogatului, unde nu i se dete voie a imparti nici farmaturile cu cainii lui, ticalosia o apasa sub greul ei genunchi. Lumanarica o vede, o mangaie, si a doua zi ii aduce o vaca, care saturand cu laptele ei pre flamanzii copii, introduce iarasi bucuria in bietul bordei.
Dar unde suntem noi in stare a insira toate bunele fapte a acestui sfant om! Ajunge a sti ca saracul acesta cersitor, indemnat de plecarea sa si de o staruinta puternica, a zidit pana si biserici. Sa judecam din aceasta, oare cati saraci am putea face fericiti cu abonamentul unei loje la teatru, unde invatam a fi demoralizati, cu cheltuiala unui ospat ce ne imbuiba pantecele si ne strica sanatatea, cu o gateala de bal ce roade cate un colt din mostenirea copiilor nostri?
Daca Lumanarica ar fi strans toti banii cati a impartit mile si a cheltuit cumparand lumanari, clopote, vaci, vestminte s.a. negresit ar fi fost bogat dupa starea sa; dar traind sarac, el a murit sarac.
intru o zi, trecand pe langa o biserica am vazut norod strans, si am auzit cantand rugaciunile mortilor. in mijlocul bisericei sta un mort invalit cu giulgiu. Biserica era iluminata si impodobita ca pentru un mort bogat, si un arhiereu incungiurat de un numeros cler slujea prohodul. Nu se vedea nici o ruda, nici un prieten varsand lacrimi minciunoase; numai o vaduva in haine negre sta la picioarele secriului; iar pe fata tuturor saracilor ce alcatuiau cortegiul repausatului, se videa intiparita o intristare muta, o jale dureroasa.
in momentul acesta, arhiereul apropiindu-se dezvali pre mort, si insemnand pe fata lui semnul crucei, zise cuvintele aceste:
"Doamne! odihneste sufletul robului tau Ioan in loc de pace, in loc cu verdeata, unde nu este intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit".
Patrunsi de mare puternicia mortii, am plecat capul, si privind icoana Mantuitorului, ce sta pe pieptul mortului, am zis:
"Doamne! Doamne! Odihneste dupa moarte si sufletul nostru in locul unde ai odihnit sufletul lui Lumanarica."
Poate voiti a sti cine facuse o asa pompoasa inmormantare cersitorului?
intr-o dimineata, o dama vaduva - a cariia nume il vom tacea, respectand frumoasa ei fapta, - gasi la poarta casei sale trupul lui Lumanarica, si
Vaduva ingropa pre sarac!
Lumanarica
Aceasta pagina a fost accesata de 4454 ori.
