Slavonisme
de Costache Negruzzi
Multi literati romani au facut feluri de disertatii asupra inceputului si a constructiei limbei noastre; lauda numelui lor si pace taranei celor ce nu mai sunt! Lor le era usor, nu aveau trebuinta a iscodi sofisme ca sa detune pre napastuitorii romanilor, aratand lumei ca ziua este lumina si noaptea intuneric. Adevarul era vazut si pipait, si impotrivitorii invinsi si rusinati, invalindu-se cu tacerea, se ascundeau ca paserile cobitoare ce nu pot suferi stralucirea soarelui; insa asemene serpelui care, murind strivit sub calcaiul viteazului, se intoarce si musca pre puternicul sau vrajmas, slobozea din bortele lor un strigat blestemat, pismataret, raguseat, dar din nenorocire foarte adevarat: - "Limba voastra e tesuta cu ziceri slavoane!"
Oh! pacatul este netagaduit si rana nevindecabila! Cind neamurile barbare au inundat Romania ca un rapide siroi, gasind panza limbei urzita, luau suveica si, prin dreptul celui mai tare, aruncau unde si unde cate un fir de batatura de a lor, groasa si nodoroasa. Astfel se tesu limba noastra. Pentru a scoate acum acele latunoioase fire, trebui a destrama toata panza, si prin urmare a crea o limba mai frumoasa, poate, mai nobila si mai invatata, careia nimic nu i-ar lipsi alta decat de a fi - romaneasca.
Aici incep necurmatele dispute intre invatatii pandemoniului nostru literar carii se silesc: Spirar nobil' sensi a' rozzi petti, si pre care noi ii impartim in trei clase. Liberalii zic (dupre Iorgovici si dupre Maiori) ca trebui a goni toate zicerile slavoane si ungroturco-grece - desi aceste din urma sunt foarte putine si noua, primite numai de niste capete bolnave si stricate. - Moderatii ca trebui a le subtia, a le innobila si a le romani, si eu marturisesc ca m-as invoi cu paperea dr. sale. Vin in sfarsit conservatorii, asta veche rugina, care striga cu glas de stentor ca se strica limba, plangandu-o si bocindu-o in gura mare.
Dupa parerea mea, a invoi toate aceste capete invatate e mai greu decat a gasi miscarea perpetuala. E de jalit insa, ca toti acestii tragand fiecare la sine, sfasie haina bietei limbi.
Fie-mi iertat a adunce un esemplu. Zavistia si clevetirea - ziceri slavoane - care s-au incuibat intre romani, le poate scoate cineva? De obida si de sila ne poate mantui? Aici imi vine in gand acel vestit dicton scris pe poarta iadului a lui Dante: Lasciate ogni speranza!
Dar vad ca m-am departat de scopul ce mi-am propus, care este a-ti arata o descoperire ce am facut intr-un stravechi manuscris, in care am cetit urmatoarele:
"Navalind noroadele straine, au napadit ca lacustele piste romani. Au semanat prin clevetiri zavistia pintre ei. Gresalele romanilor i-au slabit. Atunci vrajmasii, rapindu-le prin sila drepturile, le iscodeau vinovatii si ii munceau cu feluri de cazne. Aceste obide au adus robia s.c.l., s.c.l.".
Iata in cateva randuri multime de ziceri slavoane!
Eu din aceasta am intales - pentru care cred ca-mi vor fi indatoriti acei ce se vor ocupa vrodinioara cu scrierea unei istorii a arheologiei romanilor - ca romanii adusi de Traian, pana a nu veni barbarii preste ei, 1) nu stiau vinovatia; 2) nu erau silnici, 3) nu sufereau obidele si 4) nu cunosteau robia s.c.l.
Pe urma au venit toate de s-au amestecat pintre noi. Cum sa le lepadam acum? si de am si voi, oare pute-vom?
Vale!
Slavonisme
Aceasta pagina a fost accesata de 2948 ori.
