Domnului L. Boulanger. Amandoi arcasi
de Costache Negruzzi
Dame, ascultati o jalnica poveste.
Baif
Era oara cea fatala cand e noaptea-ntunecoasa,
Cand pastorul la tot pasul simte-o frica fioroasa,
si vrun drac sa nu destepte calatorul spaimantat,
sopteste rugaciuni sante, juruind a da pomana,
De va trece-n buna pace prin acea neagra poiana,
s-a scapa nevatamat.
Doi arcasi mergea-mpreuna pe cea-ntinsa vale mare,
Colo jos unde se vede un turn negru-n daramare;
Ce pe cand la Palestina imparatii se ducea -
Cum spuneau parintii nostri - fu zidit numa-n trei zile
De un sant sehastru care stramuta stanci si movile,
Semnul crucii cand facea.
Amandoi fara de grija in acea poiana lata,
Au aprins un foc de vreascuri, si s-au si pus jos indata
Pe un sant de peatra, care pe pamant rasturnat sta,
tinand manele-ncrucite c-un aer de umilire,
Cat privindu-l calatorul socotea-n a lui uimire
Ca la Domnul se ruga.
Iar pe turnuri si pe dealuri, pe padurile-nvechite,
Para focului lumine raspandea mult felurite;
Bufnile inspaimantate paraseau culcusul lor;
Duhuri rele, liliecii iesind de prin borte-afara,
Cu ale lor negre aripi clateau a focului para,
si tipau cu mult fior.
Deci arcasul mai in vrasta zise catra cel mai june:
Frate, spune, pazesti postul? -Dar tu faci vro rugaciune?
Celalalt lui ii raspunse razand de acest cuvant...
Cand deodata rasuri multe pretutindeni s-auzira
Prelungindu-se pe vale, iar cei doi arcasi gandira
Ca echo suna de vant.
Le paru atunci ca iesa langa dansii o valvoare,
Care-ncepe-n brazde-albastre sa se-nalte cu furoare;
Iar amandoi hulitorii stand tot la acelasi loc
(Vai de ei!) s-apuca-ndata, alte crengi uscate taie,
intetesc para zicandu-si: " Lumineaza cele plaie
Zarea de l-al nostru foc."
Deci sa stiti c-acel rasunet, acel ras si acea luce,
Era dracul! (tot crestinul s-isi faca aice cruce).
El avea cumplita luce ce se vede numa-n iad,
Acea raza sulfuroasa, care-n visuri ni s-arata,
Care arde prin greseale inima noastra curata ;
Unde pacatosii cad!
La rostirea ce-auzise acei vorbe de hulire.
Precum lupul spre-a sa prada Satan viind cu grabire,
Pe arcasi in intuneric ai sai ochi isi pironi.
- Huliti! radeti! c-ale voastre oare va sunt numarate!
Curand n-o sa poata alta a voastre guri blastemate,
Decat dintii a crasni!
Cand se lumina de ziua, putina cenusa stansa
Purtand urma cea draceasca, se vazu colo intinsa ;
si pe-acel plai sa mai imbie nici un om nu indraznea.
Iar unde fusese focul dupa ce-acum innoptase,
O vapaie albastrie unui pastor s-aratase,
Ce pe jos se taraia.
Cum lucea acea vapaie serpuind cu nencetare.
Un lung ras cu hohot strasnic s-auzea in departare,
si pastorul plin de groaza ramanea incremenit;
Nu putea sti cine rade, caci el nu videa nimica
Din acele dracii multe, ci fugea cu mare frica,
De acel loc urgisit.
De atunci in toata noaptea pe padurile-nvechite,
Acea flacara lumine raspandea mult feliurite;
Bufnele inspaimantate paraseau culcusul lor.
Duhuri rele, liliecii iesind de prin borte-afara
Cu ale lor negre aripi clateau a focului para,
si tipau cu mult fior.
si nimic pana cand ziua revarsa a ei lumina,
Nimic nu stangea vapaia de-a iadului duhuri plina;
Daca prin nori vajilia se starnea si bubuia,
Hohotul de ras atunce ca si tunetul de tare
Rasuna, si ca un serpe para cu iuteala mare
Pan la ceriuri se suia.
insa iata ca-ntr-o noapte din tarina pulberoasa,
Se scoala a santului pustnic marmura cea cuvioasa,
si facand trei pasi intinse bratul drept spre acel foc;
Apoi face semnul crucii zicand: "Doamne miluieste!
Duhul rau care pre oameni in iad ii prapastuieste,
Sa peara de p-acest loc!"
Deci indata - o, minune! - Au perit pentru vecie
Acele flacari si rasuri, acea groznica dracie ;
si a doua zi poporul pe arcasii morti gasind,
intr-o groapa-i astrucara. Iar pentru acea minune,
Stapanul satului dete bani sa faca rugaciune,
Lui Dumnezeu multamind.
Daca vro invatatura din aste spuse se vede,
A o judeca nu trebui, trebui numai a o crede.
A o crede! Ce zic oare? Acea vreme s-a sfarsit!
in a noastre timpuri pline de desertaciune multa,
Relegea-i despretuita, minunile nu s-asculta,
Credinta toata a lipsit!
Domnului L. Boulanger. Amandoi arcasi
Aceasta pagina a fost accesata de 2766 ori.
